duminică, 14 martie 2010

Aici am scris eu

Dragii mei, simt că pentru noi a sosit acel moment.

Închid blogul.

E timpul să aruncăm o ultimă privire prin arhivă, să ne scoatem din favorites sau readere și să ne îmbărbătăm cu gândul că în orice sfârșit se ascunde un alt început - asta dacă avem ochi să-l vedem și voință să-l exploatăm. Când ne facem valiza ne gândim mai mult la ce lăsăm în urmă și prea puțin la ce urmează. Așa e omul.

Înainte de-a da stingerea, mă gândesc să vă spun, așa foarte scurt, cum a fost pentru mine toată chestia asta cu blogul.

L-am creat într-un moment dificil (mă rog, asta nu e poate foarte relevant; mie mi se pare mereu ca trec printr-un moment dificil), de derivă în ape reci și tulburi. Nu pot spune că blogul m-a facut să-mi găsesc direcția, dar m-a ajutat să-mi păstrez sângele rece.

Prin blog am cunoscut oameni noi și cool, exact când ajunsesem la convingerea că toți oamenii cool au murit, asta în scenariul optimist în care ei existaseră vreodată. A fost, cum să vă spun… mi-a mai venit inima la loc.

Datorită blogului și reacțiilor cititorilor, mă plac (eu - pe mine - mă) mai mult. Dacă măcar 2-3 oameni găsesc foarte tare ce scriu eu în 5-10 minute de nervi (de obicei am scris la nervi, când nu-mi propuneam decât să mă mai detensionez și să nu fac greșeli de gramatică), atunci poate că pot să fac ceva cu vorba. Mai departe o să încerc să încropesc o carte (hahaha, ce original. Știu.). Nu pot decât să fantazez la momentul la care unii dintre voi vor frunzări aparițiile noi în librărie și la un moment dat vor simți un fluture în burtă recunoscându-mi stilul. Sper de asemenea ca acela să fie momentul în care decideți și să cumpărați cartea :).

Chiar dacă nu voi mai scrie aici, voi continua să citesc cu încântare câțiva bloggeri. Nu sunt celebri, în vremurile astea calitatea nu e prea populară. Continuați și voi să citiți, online, offline, oricum vreți voi. Citiți - e singurul meu îndemn pe lumea asta. Veți avea numai de câștigat.

Cu bine și cu mult drag,
FFD