Sex

Aflu amuzata ca deasupra mea locuieste un cuplu. Cum aflu? Dupa zgomote! Zgomote de sex, ca sa fiu mai exacta; el gafaie de parca muta mobila iar ea chitaie precum un soricel. Oricum, amandoi rad periodic, ea mai ales, ceea ce ma face sa cred ca sunt un cuplu rodat si/sau domnul stie treaba. Imi imaginez ca acum stau imbratisati in pat si dau din degetele de la picioare :). Ce fain.

Noapte

Bine-ai venit insomnie, auzisem de ceva timp de tine si ma intrebam daca o sa apari, sa-mi arati ca nu-s mai breaza decat nimeni si ca de data asta chiar ca sunt pe marginea unui abis, sau lac, sau groapa de foc; orice ar fi, aici ma opresc si ma opintesc sa sar dincolo, pentru ca lumea de aici nu ma mai lasa sa dorm. Nu ma voi speria, sunt doar putin iritata, nu stiam ca esti - paradoxal - asa obositoare, dimpotriva, imbratisez aceasta lume nocturna pe care mi-o dezvalui, cu zgomotele ei necunoscute si filme in reluare. La inceput am strans si eu pleoapele cu incapatanare, m-am leganat in amintiri sau fantezii tranchilizante, dar apasarea de deasupra cefei nu a slabit deloc, ci doar m-a pacalit din cand in cand pret de secunde, doar ca sa atate la loc, ca o hartie aruncata pe jar. N-am mai simtit pana acum fiecare cuta a asternutului, fiecare fibra a corpului, mi-e prea cald sau tremur, iar gandurile, indiferent de ocolul pe care il fac, revin obsedant la ziua de azi, de ieri, de maine. Eu nu stiu sa imi imaginez lucruri bune, sau cand o fac, am constiinta clara a irealizabilitatii. Simt ca ma sufoc in cutia asta de placi de beton armat, ma simt ca o furnica oarba lungita regulamentar in cutiuta 573 din randul G al musuroiului F3U94J, aud picurul chiuvetei din cutiuta de sus-dreapta, tusea necontrolabila a cuiva care se chinuie noapte de noapte, fiecare acces pare un hohot de plans care-l sugruma. Mi-e dor de o mama in poala careia sa-mi pun capul, sa-mi mangaie parul si sa-mi spuna ca va fi bine, cred ca as adormi pe loc. N-am insa decat linistea asta zgomotoasa, sticla televizorului care trosneste, balamale neunse si gerul de afara. Cand au trecut atatea zeci de minute? O toropeala brusca ma cuprinde, parca am asteptat sa fie prea tarziu ca sa imi fie somn, dar asta nu conteaza, asez capul cuminte pe perna, corpul meu striga iar eu invat sa il ascult.

Parole, parole, parole

Cu toate motivele mele de suparare, tristete sau furie cotidiana, fac eforturi considerabile de a nu-mi varsa nervii si pesimismul in capul niciunui nevinovat. Sunt, chiar daca voit si uneori numai aparent, dispusa sa ascult opiniile tuturor celorlalti, sa fiu amabila, politicoasa si pe cat posibil, toleranta. Fac conversatie, incurajez, propun, aleg. Ce mai, uneori sunt mandra de mine.

Oamenii cu care am insa de-a face vorbesc extrem de mult si de cele mai multe ori complet aiurea. Sau incep OK, dar curand, intaratati cumva de rabdarea si politetea cu care i-ai invitat sa se exprime, se lanseaza in cele mai plictisitoare si enervante insiruiri de banalitati sau non-sensuri. Se auto-alimenteaza, fetele se congestioneaza, tonalitatea creste. Tacerea ta e gresit interpretatata drept acord, uimire admirativa sau meditatie la tema discutata. Oamenii isi pierd simtul critic si al ridicolului atunci cand e vorbea despre ei, chiar si cei putini care altfel trec drept ageri si sprinteni la minte.

Vorbirea, acest divin instrument de care dispunem dupa bunul nostru plac, este mult prea des folosit gresit sau irosit. Asa ca, pentru toti cei care nu stiu cand sa isi mai tina naibii gura si sa gandeasca inainte de a scoate porumbelul, le amintesc atat: "mai bine sa taci si sa lasi impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice indoiala".

Ajutor!!

In ultima vreme am probleme de concentrare, ceea ce incepe sa ma sperie. Daca nu te concentrezi, nu retii, si daca nu retii, nu inveti, iar daca nu inveti atunci nu progresezi, or eu traiesc panica din preajma marelui 3 :) si sunt flamanda sa avansez.

Nu stiu cum fac, dar cred ca imi pierd gradual capacitatea de a fi prezenta in situatiile cotidiene. Sigur, pot corela asta cu interesul meu in descrestere si dispretul pe care il nutresc sincer pentru 90% din lucrurile pe care sunt nevoita sa le fac, intalnirile la care trebuie sa particip, conversatiile pe care e musai sa le intretin. Dar asta e un subiect transat deja in forul meu interior, cel putin la nivel rational: ma pregatesc pentru altceva, pana atunci e important sa performez onorabil. Asadar, trebuie sa fiu atenta, "pe faza", sa particip. Ceea ce, in absenta concentrarii, credeti-ma, e mai greu decat ar putea parea.

Asa ca, m-am gandit sa apelez la voi. Inainte sa ma panichez suplimentar :) si sa ma duc la neurolog (regret, dar am vazut prea multe seriale cu medici si simptome aparent minore care anunta de fapt dezastre), va intreb: am motive de ingrijorare? Nu de alta, dar cu alte ocazii am descoperit stupefiata ca regasesc dificultati pe care le credeam super unice si personale la altii si ca as fi fost mai inteleapta sa vorbesc despre asta. Asadar: va suna cunoscut? Exista vreun remediu eficient si pe cat posibil cu actiune rapida? Orice input pe aceasta tema va fi binevenit si adanc apreciat.

Va doresc un sfarsit de zi splendid!

Simpla observatie

Oamenii au o nevoie insatiabila, intensa, mereu acuta de frumos. Fie ca il cauta in fotografie, muzica, literatura sau joc de copii, au mare nevoie de frumos.