Dragii mei cititori,
Va scriu de-acum, ca mai incolo mi-e ca va luati cu pregatirile pentru diseara si nu mai apucati sa cititi in timp util :)
Va multumesc, in primul rand, ca ma cititi, unii dintre voi cu o fidelitate care ma onoreaza si ma incurajeaza enorm. Am inceput acest blog intr-un moment de cumpana in viata mea. Sper ca in lunile si anii urmatori sa ne cunoastem din ce in ce mai bine.
In al doilea rand, va doresc un an nou in care sa fiti sanatosi, puternici si veseli. Sa aveti parte de iubire si intelepciune, restul e umplutura.
La Multi Ani!
miercuri, 31 decembrie 2008
Obiceiuri contemporane
Ce faceau parintii sau bunicii nostri de Revelion? De fapt, se numea macar noaptea dintre ani asa? De cand om fi adoptat noi frantuzismul asta?
Ma uit imprejur si remarc o multime de clisee importate, si importate prost, superficial:
- lista obiectivelor pe anul viitor, pe care romanii, cu lenea lor ancestrala, o interpreteaza drept lista dorintelor (!!?!). Pe principiul "poate pica".
- sa porti lenjerie intima rosie, ca sa ai noroc. Ca fata, pot garanta ca vanzarile de chiloti rosii la sfarsit de decembrie cresc vertiginos. De ce rosie si nu albastra sau roz? La baieti din cate stiu nu exista vreun obicei similar, ceea ce demostreaza inca o data, daca mai era nevoie, cat de stupid si lipsit de substanta e obiceiul.
- sa tii in mana bani la miezul noptii. Asta e derivat din superstitia ca ce atingi la momentul trecerii in anul nou, vei avea tot anul. Si desigur, nimeni nu vrea sa atinga o carte sau o bucata de paine. Toti tin la indemana o bancnota cat mai mare.
- pocnitorile: S-a descoperit ca ne tragem din chinezi si nu m-am prins eu? Cred ca si stramosii nostri faceau zgomot cumva ca sa anunte venirea noului an, dar banuiesc ca foloseau propria voce si cel mult bice. Obiceiul tampit si periculos de a asurzi oamenii cu aceste mici explozii ma scoate din sarite.
Imi permit sa fac presupunerea ca la noi porcariile astea prind mai bine si mai repede decat la altii. Poate ca un popor e cu atat de permeabil la obiceiuri straine cu cat e mai lipsit de bogatie si frumusete interioara, incapabil sa creeze ceva cu consistent si atragator ca idee pentru ceilalti.
Voi ce credeti? Mi-a scapat vreo "datina" importanta?
Ma uit imprejur si remarc o multime de clisee importate, si importate prost, superficial:
- lista obiectivelor pe anul viitor, pe care romanii, cu lenea lor ancestrala, o interpreteaza drept lista dorintelor (!!?!). Pe principiul "poate pica".
- sa porti lenjerie intima rosie, ca sa ai noroc. Ca fata, pot garanta ca vanzarile de chiloti rosii la sfarsit de decembrie cresc vertiginos. De ce rosie si nu albastra sau roz? La baieti din cate stiu nu exista vreun obicei similar, ceea ce demostreaza inca o data, daca mai era nevoie, cat de stupid si lipsit de substanta e obiceiul.
- sa tii in mana bani la miezul noptii. Asta e derivat din superstitia ca ce atingi la momentul trecerii in anul nou, vei avea tot anul. Si desigur, nimeni nu vrea sa atinga o carte sau o bucata de paine. Toti tin la indemana o bancnota cat mai mare.
- pocnitorile: S-a descoperit ca ne tragem din chinezi si nu m-am prins eu? Cred ca si stramosii nostri faceau zgomot cumva ca sa anunte venirea noului an, dar banuiesc ca foloseau propria voce si cel mult bice. Obiceiul tampit si periculos de a asurzi oamenii cu aceste mici explozii ma scoate din sarite.
Imi permit sa fac presupunerea ca la noi porcariile astea prind mai bine si mai repede decat la altii. Poate ca un popor e cu atat de permeabil la obiceiuri straine cu cat e mai lipsit de bogatie si frumusete interioara, incapabil sa creeze ceva cu consistent si atragator ca idee pentru ceilalti.
Voi ce credeti? Mi-a scapat vreo "datina" importanta?
marți, 30 decembrie 2008
La magazin
Aveam nevoie de cateva lucruri, nimicuri in fond, asa ca mi-am invins sila si groaza si m-am hotarat sa ma duc la cel mai apropiat hipermarket din cartier. Pentru ca... acum, indiferent de cartier, ai mereu cel putin doua optiuni in preajma. In fine. Am oroare de mers la cumparaturi in preajma vreunei sarbatori; nu suport aglomeratia, agitatia oamenilor, vandalizarea rafturilor, mirosul. Dar m-am dus, sperand inca o data ca de data aceasta va fi uman.
Nu a fost. Am dat o raita prin magazin si am plecat fara sa cumpar nimic. In primul rand, ceea ce cautam era deja epuizat. In al doilea rand, am simtit iar strangerea de stomac care prevesteste o indispozitie de durata. Ce haos! Cat primitivism! Consumism ca surogat al Paradisului, vorba lui Sabato. Oamenii se reduc la simpla placere de a crapa in ei cat cuprinde. Nu mai conteaza nici macar ce - am vazut parinti cu copii prescolari dupa ei, care umpleau carucioarele pana la refuz cu zeci de conserve si semi-preparate intesate cu chimicale. Ideea de a citi eticheta le este extraterestra.
Asa ca... am redus lista de cumparaturi si m-am limitat la magazinele din jurul bocului. In ultima instanta, cine zice ca omleta nu merge si ca cina?
Nu a fost. Am dat o raita prin magazin si am plecat fara sa cumpar nimic. In primul rand, ceea ce cautam era deja epuizat. In al doilea rand, am simtit iar strangerea de stomac care prevesteste o indispozitie de durata. Ce haos! Cat primitivism! Consumism ca surogat al Paradisului, vorba lui Sabato. Oamenii se reduc la simpla placere de a crapa in ei cat cuprinde. Nu mai conteaza nici macar ce - am vazut parinti cu copii prescolari dupa ei, care umpleau carucioarele pana la refuz cu zeci de conserve si semi-preparate intesate cu chimicale. Ideea de a citi eticheta le este extraterestra.
Asa ca... am redus lista de cumparaturi si m-am limitat la magazinele din jurul bocului. In ultima instanta, cine zice ca omleta nu merge si ca cina?
luni, 29 decembrie 2008
Varste
Cand aveam 16 ani, timpul mi se parea incremenit. Zilele se scurgeau greu, saptamanile pareau interminabile, peste un an mi se parea un termen complet nerezonabil. De disperare ca voi avea mereu 16 ani, m-am gandit chiar la sinucidere, desi intre noi fie vorba niciodata serios. Credeam (si continui sa cred) in Dumnezeu prea mult.
La 18 ani ... se intamplau prea multe si m-am lasat cumva in voia lucrurilor. Pe la 20, cand m-am dezmeticit si am inceput sa ma intreb incotro merg si daca imi convine, am dat din umeri gandindu-ma ca e cam tarziu sa ma opun, sa caut altceva, sa ma resetez mental. Nu stiu acum daca ar fi fost mai bine altfel. Regret numai ca atunci credeam ca am atat de putine optiuni.
La 22 mi se parea cumplit de tarziu sa mai schimb ceva. Ma gandeam... daca ma razgandesc si o iau de la capat, imi vor trebui ani, or nu am timpul asta; dupa 26-27 esti practic un om batran. Da, atat eram de neghioaba, pentru ca altfel n-am cum sa ma numesc.
Acum ca ma apropii de atat de temuta si analizata schimbare de prefix, simt ca am mai mult timp inainte ca niciodata. Ma mobilizez, planific, incerc, experimentez. Ma mai gandesc uneori, ce-ar fi fost daca, desi evit ideatiile de gen. Oamenii isi imagineaza numai lucrurile bune pe care un alt drum le-ar fi adus. Ma uit in urma si ma gandesc cu duiosie la oamenii pe care i-am cunoscut, cei pe care i-am ajutat, cei care m-au ajutat ei pe mine. La locurile pe care le-am vazut, placerile pe care le-am incercat, lectiile de viata invatate. Nimic nu e in van, totul are un sens si totul se intampla la timpul sau. Pentru unii mai devreme, pentru altii mai tarziu.
La 18 ani ... se intamplau prea multe si m-am lasat cumva in voia lucrurilor. Pe la 20, cand m-am dezmeticit si am inceput sa ma intreb incotro merg si daca imi convine, am dat din umeri gandindu-ma ca e cam tarziu sa ma opun, sa caut altceva, sa ma resetez mental. Nu stiu acum daca ar fi fost mai bine altfel. Regret numai ca atunci credeam ca am atat de putine optiuni.
La 22 mi se parea cumplit de tarziu sa mai schimb ceva. Ma gandeam... daca ma razgandesc si o iau de la capat, imi vor trebui ani, or nu am timpul asta; dupa 26-27 esti practic un om batran. Da, atat eram de neghioaba, pentru ca altfel n-am cum sa ma numesc.
Acum ca ma apropii de atat de temuta si analizata schimbare de prefix, simt ca am mai mult timp inainte ca niciodata. Ma mobilizez, planific, incerc, experimentez. Ma mai gandesc uneori, ce-ar fi fost daca, desi evit ideatiile de gen. Oamenii isi imagineaza numai lucrurile bune pe care un alt drum le-ar fi adus. Ma uit in urma si ma gandesc cu duiosie la oamenii pe care i-am cunoscut, cei pe care i-am ajutat, cei care m-au ajutat ei pe mine. La locurile pe care le-am vazut, placerile pe care le-am incercat, lectiile de viata invatate. Nimic nu e in van, totul are un sens si totul se intampla la timpul sau. Pentru unii mai devreme, pentru altii mai tarziu.
Necesar
Perseverenta e una dintre cele mai importante calitati pe care le poate avea un om. Multa vreme (pana recent) am fost intr-o deplina eroare, crezand ca omul e cu atat mai "echipat" sa faca fata vietii cu cat e mai destept. Gresit! Inteligent dar lipsit de perseverenta, omul va fi destinat esecului, in plus va suferi mai mult decat prostul. Perseverenta insa e decisiva si determina de foarte multe ori succesul. Ii admir enorm si ii invidiez extrem pe cei care se dovedesc darzi in fata esecului si a obstacolelor, se aduna, depasesc disconfortul de moment, invata din experienta si merg mai departe, mai puternici si mai intelepti. Sper ca intr-o zi sa fiu si eu asa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)