Mă mișc mecanic, fără gânduri elaborate, fără paranteze imaginare și comentarii interiorizate. Îndosariez, sortez, șterg, merg, mănânc, citesc ca și cum fiecare activitate e singura pe lume. Fără visări, fără regrete. Senzația continuă de grabă, de teamă, de speranță a luat o pauză. Și pe stradă parcă merg altfel. Mintea mea cealaltă se odihnește după heirupuri înlănțuite, în scurte răgazuri se satură cu biscuiți cu ciocolată și tace.
Doar murmurul nedeslușit de pe fundal rămâne solo noaptea și așa adorm mai greu.
2 comentarii:
Faze şi faze, va trece, va veni din nou şi tot aşa...
cunosc senzatia, trairea aceasta, imi suna familiar...cred ca e o forma de autoprotectie, in fond...un fel de ragaz
Trimiteți un comentariu