luni, 8 februarie 2010

Wazzzzaaaap?

Credeați că am sucombat? Că mi-am rupt ceva? Ei bine, nu! Un nu ho-tă-rât! Am luat doar o pauză bine-meritată de la mai multe. De exemplu, week-endul trecut n-am făcut nimic. Bă, da' nimic! De obicei alerg ca o găină fără cap mai ales sâmbăta, numai că zilele trecute am rămas inertă în așternut gândindu-mă: da' io de ce mă zbat?! Să încercăm ceva nou! Să mă mai relaxeeez. Să iau lucrurile mai ușoor. Că doar n-o să moară nimeni dacă (nici eu) nu mișc un deget. (Perfect adevărat, btw; cu hainele curate e mai greu, dar în rest... nimic ieșit din comun.)

So. Ce-am mai facut eu.... hmm....  de exemplu, am meditat la modul serios (fără chicoteli în sală, vă rog!) la acceptarea necondiționată a celorlalți! Ha ha ha! Râd eu, dar nu prea e râsul meu. Nu mi-e clar încă dacă ideea e complete and utter bulshit sau nu, în orice caz am nevoie stringentă de o nouă rețetă în viață, așa că măcar caut. Păcat că teoria nu vine și cu un manual de instrucțiuni, sau poate asta apare într-o altă carte și acum va trebui s-o cumpăr și p-aia.

O altă chestiune care mă frământă teribil este mâncatul. Deci eu, când ajung seara acasă, așa îmi vine să dau iama prin frigider de nu pot să zic! O zi, două mă mai fentez eu singură prin bucătărie, îmi distrag atenția cum pot, dar fapt rămâne că în 5 zile din 7 recuperez din plin toate celelalte abțineri din timpul zilei. Comfort food! Ce-o fi în mintea femeilor de se alină bâgând la maț?!?!? Adică... zău! De ce nu ne alinăm pieptănându-ne, sau dându-ne cu creme, sau.... măcar uitându-ne la OTV? Nu găsesc nimic mai liniștitor decât durerea din tâmple provocată de mestecarea unei serii lungi de migdale, a unei ciocolăți cu lapte, a unor fursecuri d-alea făcute fără zgârcenie. Până la găsirea unei soluții reale, înlocuiesc mestecatul cu băutul. De vin, că doar sucul are prea multe calorii iar ceaiul mi se pare chiar moartea pasiunii.

Mda, cam slăbuț ca revenire după asemenea pauză, dar adevărul e că nu am făcut mai nimic demn de interes, sau am făcut și nu pot să spun că îmi pun în pericol anonimatul, așa că... mă limitez la atât. Mi-am dat seama că nu am făcut adresa aia de email cu care vă amenințam, dar nici nu stă planeta-n loc din pricina asta. Mă gândesc - oare devin și eu neserioasă? În sfârșit, mă adaptez???

Oh well, poate data viitoare va ieși mai bine. Take care, pe curând.

4 comentarii:

Evergreen spunea...

Da! ceaiul - moartea pasiunii. am încercat şi eu în seara asta şi a fost nasol

vin, bere!

io nu mai mănînc după şase, şapte seara. e groaznic. aş ronţăi fără oprire. ba o ciocolăţică, ba o prăjiturică

Manjusri spunea...

Acceptarea neconditionata a celorlalti? In ceea ce ma priveste, nici gand!
Patesc si eu acelasi lucru: seara as manca tot ce gasesc in frigider. Asta-i mostenire de familie: la fel e si mama. Deocamdata, nu se vede pe mine ca mananc seara ca apucatul. Sper ca nici de acum incolo sa nu se vada! :D

copiiiiubirii spunea...

Sper ca ti-a priit pauza. :)

Eugen Ion spunea...

Hmmm, la mine functioneaza acceptarea CONDITIONATA a celorlalti. Adica m[ ghidez dupa principiul "omul e bun pana la proba contrarie". La mine a mers.

Acceptarea neconditionata cred ca e utopica si nerealista.