luni, 9 februarie 2009

Nicio noutate

Buna ziua!

Ma scuzati. N-am mai scris, sunt in perioada muta. Am zis s-o incerc si p-asta, n-are cum sa strice, nu?

Nu mai pot spune, fie pe gura fie in scris. La ce bun? Simt o sfarseala fara margini, o lehamite deplina. Si as putea continua sa va descriu in multe alte detalii cum somatizez eu, cum am inceput sa traduc organic toata furia si durerea si ingrijorarea si nelinistea si revolta si frica interioara. Dar, la ce bun? Eu nu ma voi simti mai bine, voi nu veti fi invatat nimic.

Asa ca, momentan tac. Ma trezesc, ma imbrac, lucrez, mananc, ma culc. Privesc totul prin ochi neutri; am vrut sa devin mai calma dar cred ca ma apropii de nepasare. Devin neatenta, mi-e greu sa ma concentrez. La ce bun sa fac efortul?

Posturile mele anterioare ma linistesc, marcheaza evolutia ciclica a starii mele de spirit. E doar un episod care va fi urmat, mai devreme sau mai tarziu, de un boost de energie, de iluzia puterii de a schimba lucruri, macar dintre cele mici. Pana atunci insa, nu am decat gol de umplut.

5 comentarii:

Manjusri spunea...

Eu astept perioada vocala. :)

Food For Depression spunea...

:) Cata rabdare ai tu cu mine... :)

Manjusri spunea...

Merita sa am rabdare... ;):)

Food For Depression spunea...

Ma faci sa rosesc :)

evergreena spunea...

:) spor la umplut goluri si la recapatarea vorbelor