Ieri l-am sunat pe R. dar n-am putut intra în foarte multe detalii, în plus părea destul de nehotărât așa că m-am gândit c-ar fi perfect dacă ar avea un pic de timp de gândire. Am stabilit să ne auzim din nou în această dimineață, să putem discuta mai pe larg, înainte de a program. Aseară când mă băgam în pat m-a străfulgerat amintirea promisiunii pe care i-o făcusem, cu un suspin am pus ceasul să sune cu o oră mai devreme decât de obicei și am adormit cu semnul exclamării în minte.
Așa că la prima oră am sunat. Dar ghici ce? Nu mai răspunde.
5 comentarii:
Hmmm, am si eu cateva mii de exemple de retard la adulti. Putem exemplifica pana in anul 2030 si tot ar ramane exemple nescrise.
ps
Poate facea dus cand l-ai sunat. :)
Facea dus pe ma-sa. Chiar daca ar fi asa (which is not), foarte rau pt el, ar fi trebuit sa se duseze inainte. Ah, si sa sune inapoi.
ah, de ce credem ca ne apartine ceva pe lumea asta...
Mda, nu mă miră atitudinea asta. O păţesc frecvent cu inadaptaţii mei prieteni.
Asa e, poate ca trebuia sa sune inapoi.
Stii, uneori nici eu nu raspund la telefon daca nu am chef sa vorbesc cu cineva. Faza nasoala este ca mi se intampla des in ultima perioada sa nu am chef...
Altfel consider ca gestul este destul de urat...
Trimiteți un comentariu