vineri, 5 decembrie 2008

Banii

Prima oara am aflat ca oamenii isi arata adevarata fata atunci cand au de-a face cu bani cand eram de fapt mult prea mica sa inteleg. Se intampla pe cand inca purtam pampoane in par, iar autoarea revelatiei a fost invatatoarea mea de atunci. O femeie cu o personalitate puternica, prea puternica pentru a se face placuta, care dadea nastere la valva si discutii. Ea ne-a spus atunci, clasei de pici si fetite aflate inca la varsta papusilor si care o priveau cu un amestec de admiratie, teama si nedumerire ca 'oamenii se vad cel mai bine la bani'.

Am uitat practic aceasta mica lectie de viata pana cand mult mai tarziu, propriile-mi experiente au venit sa sustina asertiunea doamnei cu pricina. Astazi sunt mai convinsa ca oricand ca a fost una dintre cele mai limpezi, sintetice si utile invataturi care mi-a fost predata vreodata. Initial, cantarind valoarea de adevar a acestei afirmatii, ma gandeam ca numai sume importante - de la zeci de mii de valuta forte in sus - ar putea determina pe cineva sa-si compromita imaginea, in ochii celorlalti si mai ales in cei proprii, pentru lucruri materiale. Va imaginati socul pe care l-am resimtit atunci cand am constatat contrariata ca de fapt, atunci cand esti zgarie-branza, te dai in vileag si pentru cateva monede.

E extrem de simplu si se vede din avion, daca ai o clipa ragaz pentru a observa conduita celor din jur. Am avut, de exemplu, pe vremea cand castigam o suma echivalenta cu pretul unui cartus de tigari, o sefa care ma trimitea constant sa ii cumpar diverse de la magazinul de la colt uitand sa imi dea banii necesari sau amanand la nesfarsit momentul in care se va duce, in sfarsiiiit, pana la bancomat ca sa scoata niste cash. Un coleg care in ciuda salariului de multe mii de euro pe luna, manca in fiecare zi sticksuri si iaurt. Evident, acelasi coleg ciugulea cu pofta, la orice ora, din mancarea tuturor celorlalti colegi si pandea resturi in bucataria comuna. Am cunoscut persoane care au venituri considerabile si familii mai mult decat instarite, dar care tin cu dintii la o dobanda infima acordata lunar de banca sau care s-ar imbolnavi daca vreodata ar fi siliti sa lase un bacsis normal. Si tot asa.

Se intampla doar la noi? Sunt romanii atat de hamesiti dupa zeci de ani de comunism (=privatiuni) incat mancatul de sub unghii si 'ciupelile' au devenit niste strategii de supravietuire si adaptare inscrise in genele noastre? Experienta m-a convins ca statistic vorbind, exista mai multi oameni... chibzuiti decat cei generosi - de ce? Voi ce parere aveti?

3 comentarii:

Anonim spunea...

S-ar putea sa fie vorba si despre anii petrecuti in comunsm, ani in care privatiunile erau la ordinea zilei. Dar cred ca tine si de educatie, de ce am vazut in familie. Cred ca acelor oameni "chibzuiti" de care vorbesti le lipseste compasiunea. Din exemplele tale, inteleg ca te referi la oameni zgarciti, oameni care prefera sa manance resturi din bucataria comuna decat sa dea banii pe un sandvis. Eu am vorbit despre compasiune deoarece cred ca ne lipseste si generozitatea fata de cei mai putini norocosi decat noi (oameni ai strazii care cer ceva de mancare, copii si batrani abandonati etc.).
Eu am avut urmatoarea experienta: student fiind, am mers cu colegii sa mancam o shaorma. Eram vreo 10 insi. Printre noi, era fiul unui avocat de succes, baiat de bani gata, intotdeauna cu portofelul plin. Dupa ce am mancat, am pus toti banii, fiecare lasand bacsis. Acest coleg s-a oferit sa ramana el pentru a plati consumatia, noi urmand sa-l asteptam afara. Ce crezi ca a facut? A adaugat la bacsisul lasat de noi o suma infima si si-a platit consumatia. Practic, chelnerului nu i-a mai ramas bacsisul lasat de noi pentru ca acei bani aproape ca au reprezentat contravaloarea consumatiei colegului.

Food For Depression spunea...

Da, si exemplul tau e unul graitor :)

Eu nu o vad neaparat ca o lipsa de compasiune, cat ca o problema de ierarhie a valorilor.

Anonim spunea...

Da, e o chestiune legata de ierarhia valorilor. Vorbind despre compasiune, incercam doar sa extind putin discutia. :)