miercuri, 17 decembrie 2008

Mici delectari la ora pranzului

Putine lucruri ma enerveaza mai tare decat plescaitul!! Si asta inseamna mult pentru mine, care ma simt in permanenta asediata de nenumarate motive de enervare. Dar plescaitul... takes the cake!

Cand aud zgomotul ala de saliva amestecandu-se cu mancare si aer, cand vad buzisoarele unsuroase si manjite cu toate componentele bolului alimentar in formare, mi se intoarce stomacul pe dos si ma apuca o furie de nedescris. Simt o pofta nemaipomenita de-l izbi pe boul sau pe scroafa care molfaie spre greata mea vesnica si sa-i sun parintii, daca mai sunt in viata, pentru a-i intreba cum a fost posibil ca acest animal primitiv sa nu fi dobandit nici pana acum obiceiul simplu de a manca cu gura inchisa.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Pe mine ma scarbeste scuipatul pe strada si suflatul nasului cu degetele. :(