Azi sunt iar cumplit de trista, resimt efortul pe care il fac si pentru cel mai mic gest. Pentru ca am momente, tot mai rare, de volubilitate si sunt de obicei atenta si corecta in societate, multi dintre cei din jurul meu traiesc cu impresia profund eronata ca nu stiu sa imi disimulez momentele proaste. Nimic mai gresit. Daca ar sti cate momente - reusite dupa ei - au fost doar un calvar pentru mine, ar fi extrem de surprinsi si raniti.
Dar nu mastile ma preocupa acum.
De cand am aflat cu incantare ca in sfarsit Kate Winslet a castigat si un Oscar (primul din cat mai multe, sper), in minte au inceput sa mi se deruleze incontrolabil imagini din The Reader. Cred ca sunt invidioasa pe femeia aia teribil de simpla, victima a unor vremuri fara scapare si care a sfarsit aninata de sireturi. Si pe barbatul ala semi-inapt social a carui inima a ramas pentru totdeauna a unei singure femei si pe care a iubit-o profund, in ciuda unor incercari curand abandonate de a se preface ca poate sa "isi refaca viata".
Am nevoie ca de aer de astfel de povesti si The Reader imi aminteste ca le cunosc doar din filme, cantece sau carti. E oare ceva complet gresit cu mine?
Cam multe staruri si fantezii pentru mine in acest weekend. Ce noroc ca a reinceput saptamana de lucru ... yey.
7 comentarii:
nu stiu daca ai nevoie de aprecierea unei persoane necunoscute:P...imi place cum gandesti si scrii...o sa vin mai des in vizita
have a good day!:)
Bine ai venit, Roxanna! Iti multumesc pentru aprecieri si te mai astept :)
barbatul ala care a iubit-o profund a dat si o mare mana de ajutor la potrivirea sireturilor. un slabist, care n-a putut nici cu ea, dar nici fara ea.
si mie mi-a placut foarte mult filmul, insa citind acum insemnarea ta mi-am adus aminte cat de tare m-a enervat personajul Michael. :)
cu totii avem nevoie de povesti, chiar daca privind in oglinda lor chipul nostru e uneori mai trist, dupa...kate w. merita, nu am vazut inca TR, dar am vazut Calea revolutiei
@exq: you have a point :); hai sa spunem ca Michael adultul putea poate face mai mult, cu juniorul n-avem nimic, nu? :)
@Delaskela: si Rev Road mi-a mers la inima...
Ma sperie cat de tare mi se pare ca semeni cu mine...
Marturisesc ca m-am uitat chiar la profil sa vad ce zodie esti, chiar daca asta e un aspect nesemnificativ :-).
Multe din gandurile tale, exact asa cum le asterni, le-am gandit si le gandesc si eu, multe din senzatii le-am simtit si le simt si eu...in special aceasta izolare si greutate de a fi "in lume", de a iesi din spatiul protector al sinelui, aceasta traire inauntru care ne instraineaza...
Atunci Audrey... bine-ai venit! Poate asa mai atenuam senzatia de singuratate.
Sunt Pesti, btw.
Trimiteți un comentariu