Cat de putini adulti suntem, de fapt! Toti butonii din lume si tocurile oricat de inalte nu reusesc sa mascheze copilaria despuiata de inocenta, uneori induiosatoare cel mai adesea grotesca a celorlalti. Copii din ce in ce mai batrani, mai prosti si mai urati care trec surzi si orbi pe langa sansa rara de a deveni grown-ups.
Intr-o cu totul alta ordine de idei, ma gandesc de o ora ce i-as putea spune lui Cristian... Nimic, asa ca tac, pentru ca imi amintesc ca acolo nu exista nimic, cu atat mai putin cuvinte.
5 comentarii:
Eu constat ca sunt inconjurat de oameni care tin mortis sa para copii, care joaca prost candoarea si inocenta copilariei. Sunt ridicoli... par niste clovni care se maimutaresc. Incearca sa para altceva decat sunt si vor sa te convinga de autenticitatea "copilariei" lor.
Ah, da, se intampla si asta. Exista mai ales o anume categorie de femei care isi moduleaza intentionat vocea ca sa sune ca niste copii alintati.
postul asta imi aminteste de o piesa de la bitza - tanar cat mai tarziu ...aa,si mai e si aia " copii imbatraniti inainte de timp "
Chiar, n-am mai ascultat Bitza de mult; cand vrea, le zice bine... oare are concerte?
adevarat , app de bitza, cand vrea,le zice bine:)
Trimiteți un comentariu