joi, 7 ianuarie 2010
Gone baby gone
Nu intenționam să scriu despre dispariția Lhasei; pe cât posibil încerc să onorez oamenii pe care îi apreciez cât trăiesc. Dar am citit ieri articolul de-aici și m-au podidit lacrimile. Nu mi l-aș fi imaginat pe Cristian Tudor Popescu ascultând-o, rezonând cu ea; de ieri mi-e mai simpatic. Dar asta era Lhasa. Făcea atmosferă. Cucerea, îngenunchea. Și după ce și-a cântat tot sufletul, a murit. Și gata.
3 comentarii:
Pe mine m-a surprins pana-ntracolo ca stau si ma intreb daca-i autentic.
Ce suspicios esti! :) Da' acu' m-ai pus si pe mine pe ganduri...
Am avut placerea sa il intalnesc de cateva ori pe domnul CTP.
Este un veritabil intelectual, de asta va asigur, in ciuda Daciei 1310 pe care o conduce si a treningului asortat cu palarie pe care il poarta in unele momente. Un om de o modestie rara. Recunosc, in ultimul timp ceva se intampla cu domnia sa caci are o deviere de la discrusul clar si limpede care l-a consacrat, dar...
In ceea ce priveste Lhasa... vreau sa zic ca am auzit de ea acum 8 zile cand o prietena a postat pe blogul ei un anunt care m-a mirat: a murit Lhasa. Cred ca in materie de muzica sunt clar sub un standard minim acceptat, caci pana la anuntul cu pricina habar nu aveam cine e Lhasa. Recunosc ca dupa ce am ascultat-o consider ca e geniala, dar habar nu am cine e si ce a facut in viata.
Tot din intamplare am descoperit anul trecut - de exemplu - Max Raabe.
Trimiteți un comentariu