Living is selling

Nu am răbdare și inspirație astăzi dar într-o zi aș trebui să scriu despre vânzări pe îndelete. Puțoii care se fac ca mărul la primul bobârnac și domnițele cu sânii practic puși în poala clientului nu-s mare material de studiu, cel mult de amuzament. Naivitatea cu care indivizi lipsiți de orice carismă sau inteligență interpersonală își propun să devină vânzători nu face decât să pledeze pentru nevoia de career counselling în școli. Ignoranții își imaginează că vânzările sunt o chestie super simplă, cunoști oameni (haha! de parcă ar fi ceva plăcut în asta....), primești mașină și nu stai ca proștii ceilalți toată ziua în birou. Glengarry Glen Ross e o referinta. Onest, dur, îmi imaginez scenaristul un copil de salesman ratat. Ai ce-ți trebuie, sau fiecare zi este un chin? Clientul vede, te simte, are buyer's remorse, te adulmecă și dacă tocmai l-a lăsat amanta ar fi bine să fii echipat de shit storm. De la banala duduiță care te întreabă cum îți vin pantalonii până la tipul care vinde echipamente de sute de mii de euro, toți luptă, suportă povești ridicole, superioritatea inferiorilor, întrebări perfect oportune pentru care n-au răspuns, frustrarea bonusului muncit din greu și pe urmă înjumătățit de cretinismul colegilor.