Mda, dilema e veche. Astazi am trait-o pe propria-mi piele. Ma pregateam sa retusez un post draft despre ipocrizie inceput ieri (cand am avut o zi proasta) in care fumegam. Imi permiteam sa fumeg, ma auto-alimentam chiar, pentru ca ma simteam cu mult deasupra problemei. Chiar daca nu fac gafe idioate si nu ranesc oamenii sub pretextul 'am vrut sa fiu sincera', gasesc de cele mai multe ori o modalitate de a-mi exprima opinia clar si raspicat. Adica impac, zic eu, destul de bine si capra si varza, recte nu sunt ipocrita functionand (aparent) din perspectiva sociala in acelasi timp.
Constructul meu s-a daramat azi. Azi... am aflat ca un coleg nu se spala pe maini dupa utilizarea toaletei! Ooooh da. Nu ma pripesc cand fac o astfel de afirmatie, am fost atenta, am studiat problema (nu ma intrebati cum, va asigur insa ca am fost discreta), sperand sa fiu intr-o mare eroare. Dar nu. Baiatul, in mod inexplicabil, nu simte nevoia sa se spele pe maini dupa. Despre cum cineva care traieste 'la oras' in anul de gratie 2008 si are apa, sapun si prosop dar nu se spala pe maini nu am nici cea mai mica idee. Evident, de atunci nu ma gandesc decat la toate hartiile care trec prin mainile lui si apoi ajung la mine. Despre marul pe care l-a taiat in doua ca sa-mi poata da si mie jumatate. Si tot asa. Si nu-mi explic. E un baiat tare bun (altfel), de aici si socul meu. Istet, plin de viata, darnic, muncitor si as mai putea adauga. Atat doar, ca nu se spala pe maini.
Iar eu, stupefiata si brusc foarte crispata in prezenta lui, ma tot gandesc de cateva ceasuri bune: sa ii spun sau nu? sa incerc sa ii explic sau nu? vom mai putea lucra bine impreuna dupa? Imi va purta resentimente sau va rade usor stanjenit, se va gandi la asta in forul lui interior diseara sau poate la sfarsit de saptamana si apoi va incepe sa se spele pe maini?
Am ales sa nu ii spun si sa va expun opinia mea ferma despre ipocrizie alta data.
Un comentariu:
Uite o situaţie ...aiurea .
Eu am păţit aşa cu un coleg care mirosea zilnic a transpiraţie si deranja toată clasa pur şi simplu nah ...şi mi-am luat eu inima în dinţi , într-o zi l-am prins prin curtea liceului , l-am tras deoparte şi i-am explicat că ..vezi tu ...puţi!!! Mă bucur că nu s-a supărat şi a rămas între mine şi el discuţia , am făcut asta atât pentru binele năsucului meu cât şi pentru că mă săturasem să îi aud pe restul comentân şi blablabla şi nefăcând nimic concret .
Trimiteți un comentariu