vineri, 21 noiembrie 2008

Job interview

Depresia mea este 100% exogena. De cele mai multe ori ma trezesc zambind. Din pacate insa trebuie sa cobor din pat, astfel incat in a doua parte a zilei sfarsesc inevitabil prin a-mi dori numai sa sfarsesc ziua asta mai repede, cat mai repede posibil. Sa ma izolez, sa scriu, sa imi gatesc ceva exotic si picant, sa ascult muzica, sa adopt un catel si sa ma mut la munte, undeva foarte sus incat sa pot vedea pasunile si padurea si sa nu am internet si acoperire la mobil.

Interviul pentru obtinerea unui job este inca unul dintre acele multe momente care fac sa se duca naibii toata energia si buna dispozitie pe care o simteai acum cateva ore la cafeaua de dimineata. Intervievatorii! Ma fascineaza acesti mici dumnezei autoproclamati si falsi, cu atitudinea lor stupid superioara si opacitatea lor atat de previzibila.

Cred ca sunt(em) multi cei care au avut senzatia clara ca au pierdut un job care de altfel le venea manusa exclusiv din cauza unui mucos sau al unei refulate ingusta la minte care nu poate sa iasa din niste tipare stupide. Te invit sa povestesti cel mai tampit/stupid/ridicol/enervant interviu la care ai participat vreodata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Eu am patit urmatoarea chestie:
Am mers la un interviu pentru un job. "Comisia" era formata din 2 persoane, un el si o ea. De la inceput, am fost neplacut surprins ca nu mi-au raspuns la salut.
Vorbeau cu mine fara a ma privi. Tot timpul se uitau in documentele depuse de mine cand m-am inscris pentru job: CV, copia diplomei de licenta, copia foii matricole.
M-au intrebat de ce am doar 8,50 media la licenta. Am incercat sa explic: facultatea a fost una grea, la o universitate de elita din tara, pretentiile au fost pe masura etc. Replica a fost: la facultatile particulare media de licenta e 10. De ce acolo se poate si tu vii cu 8,50. Nu iti pot descrie starea in care eram: frustrare amestecata cu furie si deznadejde.
M-am ridicat, am spus sarut mana si buna ziua si am plecat de parca eram in transa. Mi-am revenit cu greu. Eram disperat ca nu imi gaseam job, credeam ca mi se potriveste acel job etc. Ulterior, am gasit de lucru si am fost foarte multumit dar frustrarea a ramas.
Cam asta am patit eu.

ina bixade spunea...

Mereu m-a enervat etapa asta: cautarea unei slujbe. Nu sint buna sa merg la interviuri, imi expun toate defectele cu sinceritate:)Din fericire, am fost angajata de compania la care am facut my internship, fara sa fiu luata la prea multe intrebari, ei stiind deja ca am...potential:), din timpul practicii... Good Luck!!!