luni, 17 noiembrie 2008

Tu cunosti pe cineva?

Cunosti pe cineva cu adevarat? Gandeste-te bine inainte sa raspunzi plictisit(a) si usor iritat(a), in virtutea automatismului. Daca o vei face, vei ajunge rapid la concluzia inexpugnabila: nu.

Sigur, acceptarea, respectiv evitarea acestei realitati reprezinta o problema de experienta de viata. Cred ca ii invidiez chiar pe naivii care au iluzia ca stiu ce se petrece in mintea celorlalti, asa cum as da unori orice sa fiu una dintre persoanele acelea cu privire opaca, pentru care chiar sensul acest paragraf lipseste, din simpla neputinta intelectuala si/sau emotionala. Still with me? :) Certitudinile dau siguranta si ne permit sa ne relaxam. Uita-te insa o data catre cel pe care il consideri cel mai aproape de tine, fie e ca e parinte, partener de viata sau propriul copil. Da-mi voie sa-ti spun ceea ce stim prea bine dar nu vrem sa analizam: habar n-ai! Habar n-ai de ce sunt capabili, pentru ce nimic te-ar vinde sau abandona, cat de ipocriti ar putea fi! Prea des oamenii imi apar ca niste mizerabili, niste lasi afundati intr-o mocirla fara scapare.

Si mi se face frica.

Si ma simt atat de singura.

Si nu mai pot accepta sarutul superficial.

Si nu mai am puterea de a raspunde la telefon. Pentru ce?

Daa, da, stiu. Nu putem generaliza, oricum exista exceptii, ce ma cred eu mai cu mot?, in plus sunt probabil deprimata si vad lucrurile prea in negru.

Nu, nu cred ca ai dreptate si argumentarea asta nu ma insenineaza deloc. Cred ca te amagesti cu banalitati si clisee sau ca ai avut norocul de a nu vedea natura umana in actiune.

Am mare, mare nevoie de un semn ca intr-un final va fi bine.

5 comentarii:

Eclectical Storm spunea...

! (= semn). Va fi bine! Fiindca nu are de ales.
True, nu "cunosc" pe nimeni. Ceea ce e foarte bine, fiindca poti descoperi mereu ceva nou.

Anonim spunea...

Thanks, storm! nice pics, by the way ;)

Crisia spunea...

Dar pe tine te cunosti? Tu nu ti-ai facut tie insati nici o surpriza, placuta sau neplacuta?

Anonim spunea...

Crisia, intrebarea ta este cat se poate de pertinenta. Sigur ca si eu continui sa imi ofer surprize si sa ii surprind pe cei din jurul meu. Problema cred ca o reprezinta dominanta: oferi mai degraba surprize placute sau negative?

Someone there. spunea...

Şi eu la răndul mi-am pus problema asta dacă cunosc pe cineva cu adevărat şi am rămas pentru început dezamăgită că nu , nu cunosc perfect mai pe nimeni , dar nu există o cunoaştere deplină a cuiva ...şi ştii de ce ? ...pentru că ne schimbam tot timpul , tot timpul avem nişte influenţe pe care le particularizăm şi ne metamorfozăm tooot timpul ! atunci când mi-am pus întrebarea eram extrem de pesimistă , dar acum fiind un pic mai lucidă , realizez că "pipăi" in a cunoaşte binişor pe propria bunică şi o prietenă apropiată şi poate mai am vagi idei despre alte câteva persoane , dar să cunosc pe cineva deplin..hmmm c'est ne pas possible !
Dar pe mine cine mă cunoaşte ? şi intrebarea asta este bună ;)