Reverie de un minut

Mi-ar plăcea să devin o picătură de apă limpede, parfumată, să mă contopesc cu oceanul și să mă ascund printre stropii valurilor sparte de corăbii vechi, scobite-n lemn, chiar dacă aș fi singura apă dulce în atâta însărare. Mi-ar plăcea să nu am trup, să nu am haine, să nu știu acte sau impozite, să fug fără să obosesc și să respir ușor. As vrea să nasc fără dureri, să-mi pierd cenzura dar nu rațiunea, să nu cunosc îndoiala sau dezamăgirea, să nu înțeleg vârstele.