joi, 28 mai 2009

Salut

Azi mi-am dat seama că în jumătatea de an de când am început să scriu pe blog și – pe cale de consecință – să citesc și producțiile altora, mi s-a mai întremat speranța. Trăire timidă și fragilă, mi-e si teamă s-o aduc în discuție ca să n-o sperii, totuși pe undeva se schimbă ceva. O rotiță gripată din adâncuri își reia discret mișcarea, as we speak.

Cred că explicația stă în faptul că înainte de blog începusem să mă simt un freak. Vedeam cum mă îndepărtam lent dar sigur de toate persoanele a căror părere conta pentru mine, nu mai reușeam să intru pe aceeași frecvență cu lumea. Or asta îmi lăsa un gust amar, deveneam element marginal, deviant chiar poate, începusem să îmi asum o neadaptare rușioasă ce zădărnicea încrederea pe care am avut-o mereu în opiniile mele.

Prin bloguri am descoperit oameni care îmi plac ca mod de gândire și exprimare. Un lux tot mai rar. Majoritatea nu sunt nici ei deloc senini și chiar și cele mai destinse însemnări ale lor sunt râsu’-plânsu’. Dar nu mai sunt singură în ceea ce simt. Am zilnic confirmarea faptului că undeva, cineva strânge din dinți exact ca mine.

Și asta e un tonic excelent. Când poți să numești ce te scârbește ai declanșat deja schimbarea. Poate nu una pe care s-o mai apuci și tu, dar orișicât, e consolator să constați că nu faci umbră pământului degeaba.

De aceea spun: deprimați din toate zările, vă salut!

6 comentarii:

Aida B spunea...

pina la urma viata pe blog e ca in viata reala: vrem pe "cineva" in singuratatea noastra.
cautam oglinda, da...

Food For Depression spunea...

Mda, se pare ca da.

lollitta spunea...

tare de acord cu tine. si mie mi-a adus cam aceeasi bucurie

Delaskela spunea...

cei mai interesanti oameni i-am cunoscut gratie blogurilor; subscriu la deprimați din toate zările, vă salut!

Anonim spunea...

si eu te salut. imi place cum scrii. si eu ma regasesc in unele chestii pe care le scrii.

Food For Depression spunea...

@Anonim: multumesc mult, mesajul tau inseamna mult pentru mine.