În ochii părinților nu cresc orice aș face, tot copil rămân. Fă aia, mănâncă tot, pune-ți fularul, nu ieși cu parul ud, da de ce nu mai faci un master? sunt refrene cu care m-am obișnuit și care îmi ridică mecanic o armură muncită, lupte perdante și de la o vreme parcă fără miză pentru mine. Ca grotescul să fie deplin, mă surprind la rându-mi de prea multe ori în exact același pattern, aștept aprobări absurde, iubiri restante. When will I ever grow up?
8 comentarii:
asta ma sperie si pe mine. ca uneori sunt maica-mea si nu-mi place. nu-mi placea nici atunci cand mi se spuneau lucruri
intrebarea pusa e ca un pas facut...
I'll never grow up, never... I know that now.
Credeam că sunt singură pe lume la faza asta. :)
You are not alone, Alisim :)
Cred ca toti parintii se comporta in felul asta. Initial, credeam ca doar mamele de baieti sunt asa de cicalitoare. Dar am constatat ca nu e asa. Si pe mine ma intreaba de 10 ori daca am mancat, daca m-am imbracat bine sa nu-mi fie frig etc, etc.
la mine nu mai e mama, dar tot ma surprind, deseori, actionand exact ca si cum ar fi langa mine si m-ar comenta la fiecare pas. nu cred ca trece treaba asta. poate cand ajungem la randul nostru parinti?
you'll grow up when you'll feel like to do it.
nu vreau sa luati personal ce zic,
ci doar ca o parere ... obiectiva.
de ce va doriti sa "cresteti" in ochii parintilor?
daca va deranjeaza grijile alea prin care un parinte isi trateaza fiica/fiul ca pe un copil mic si incapabil sa se descurce si prin care dovedesc ca nu au incredere in capacitatea voastra de adulti de a va purta singuri de grija...
[ca sa nu zic cat de mult va erodeaza asta increderea in sine- self-esteem]
... daca va deranjeaza si ridicati armuri, ...
de ce sperati la o schimbare... din partea lor... ? si nu din a voastra ?!
Si NU, nu toti parintii sunt asa.
pupici tuturor.
Trimiteți un comentariu