joi, 28 mai 2009

Gândirea negativă

A. este, și aici o să vă rog să mă iertați de expresie, în rahat cu banii. Rău de tot, la modul că și-a pierdut serviciul, n-o angajează nici naiba – ea speră că doar pe motive impersonale, de criză – iar banii albi strânsi pentru zile negre au fost mereu numai o vorbă din bătrâni. Noroc cu soțul, altminteri... probleme!

A. este însă ceea ce cred că peste ocean s-ar numi a winner. Are atitudine. E pozitivă și încrezătoare-n steaua ei. Sigur, admite că vremurile sunt mizerabile, că e greu după pantofi de 1000RON să faci brusc trecerea la espadrile de 30RON. It really sucks. Cu toate acestea, fruntea nu pleacă. Vede totul doar ca o etapă. Câteodată ești pe val, alteori pe burtă. Indiferent de poziția corporală curentă, îți rămân întotdeuna caracterul și plăcerea intactă a unei cafele, a unei iubiri, a unui film bun. Ceva ce românii din jurul ei nu par să priceapă și pace.

”Vai, faaaaatăăă, da’ cum te descurci? Vaaai, ce nasol de tine. (Bine că io n-am probleme, apropo să-ți arăt pe urmă ce super rochie mi-am luat). Da’ ce-o să faci? Nț, nț, nț, ce aiurea.” Și tot așa, și azi și mâine, neajutând prea tare după cum probabil intuiți. „Da’ dacă te îmbolnăvești?”, „Dacă ți se sparge o țeavă?”, etc. Punem răul înainte, ca să otrăvim și picul de seninătate rămas. Să fim siguri că nu ne scapă fir de optimism și voie bună.

A. își apără pozițiile de săptămâni în șir, în ciuda acestui vibe negativ. Dar parcă în ultima vreme o umbră i s-a pus pe față. Râsul ei devine rictus, dimineața se trezește tot mai târziu. Pentru că, după avalanșe de gânduri negre, at least some of them will stick. Chiar, ce-ar fi dacă mâine îmi rup un picior? Dacă nu-mi găsesc de muncă până la anul? Dacă bărbati-miu își ia lumea-n cap și fuge cu vreo fufă?? Neliniștea se instalează, somnul remontant s-a dus la naiba. Ochii fixează toată noaptea când tavanul, când cifrele fosforescente ale ceasului de pe noptieră, când muntele de om năruit de muncă de lângă ea.

Și-uite așa, gura bate curu’ (iertare iar, azi sunt o nedelicată), din păcate cel mai adesea partea dorsală lovită fiind a altcuiva. După cum ar spune Peculiara, pam paaam!

7 comentarii:

Manjusri spunea...

Am si eu un amic in situatia lui A. Era un optimist incurabil, fara a cadea in extrema optimismului tamp. A ramas fara serviciu acum vreo 2 luni. Omul nu s-a lasat, a depus CV-uri, a mers la interviuri etc. Cu toate acestea, inca nu si-a gasit nimic de lucru. "Oamenii de bine", pe care ii descrii atat de exact, au inceput cu tot felul de intrebari: ce faci daca te imbolnavesti, ce faci daca nu reusesti sa te angajezi, ce faci daca se termina banii pusi deoparte, ce faci daca..., ce faci daca... Omul a ajuns o umbra. Au reusit sa-i distruga toata increderea, tot optimismul. Desi am incercat sa-l readuc, atat cat pot si ma pricep, pe linia de plutire, inca nu am reusit. Cat rau pot face "ingrijoratii", cei pe care ii f... grija de altii!

Food For Depression spunea...

Wow, always nice to have you back!
Zi-i amicului sa tina capul sus.

lollitta spunea...

imi pare rau de amica ta, insa poti s-o linistesti in alt fel: povesteste-i ce-ar fi daca ar pierde absolut tot. si-ar ajunge sa doarma pe drumuri sau pe sub poduri. asta chiar ca ar fi aiurea. cat are un tavan deasupra patului si un om iubit care "se prabuseste" seara langa ea se poate considera fericita. stiu ca asta nu ajuta decat daca treci deja prin asa ceva. dar totusi...

Food For Depression spunea...

Ai dreptate, lollitta, multumesc. Oricat de dur suna, exact asa stau lucrurile.

naked as we come spunea...

:)vorba mea, haha, nimic nu-i grav. sa vezi cum e sa scoti 6000 ron pt o operatie care pe deasupra e facuta inutil[diagnostic gresit de 5 medici 'de seama'], in conditiile in care nu ai job de 4 luni si parca toate portile-s inchise. totul e ca A. sa nu se teama de drobu' de sare. obligatoriu.

Food For Depression spunea...

Naked, ce povestesti tu e horror!!!

naked as we come spunea...

multumesc, multumesc, fac si eu ce pot :)))