vineri, 23 ianuarie 2009

Mda

Cred ca e a treia oara cand deschid fereastra sa editez un nou post.

Zilele astea nu se poate vorbi cu mine, iar eu, iata, nu pot vorbi cu nimeni, nici macar aici, ascunsa in acest anonimat confortabil care ar trebui sa functioneze ca o supapa si sa ma lase sa deversez in cuvinte scrise tot ceea ce nu pot exprima in viata mea offline. Poate ca pur si simplu nu mai am nimic de zis, e posibil ca ceea ce simt sa nu fie un blocaj, ci pur si simplu vid.

Uneori imi vine sa scriu lucruri, dar ma cenzurez teribil. De teama - sa nu fiu identificata, sa nu par bizara, sa nu consum biti degeaba. Sa nu fiu mediocra (ce mi-oi imagina eu oare?), sa nu dezamagesc, si tot asa. Cu alte cuvinte, nimic care sa ma deosebeasca de alte miliarde si miliarde de suflete si trairi. Si-atunci, ce scop am eu?

Alteori sunt oarecum "fericita"; folosesc ghilimelele pentru ca imi imaginez ca fericirea autentica nu poate fi starea aia atat de tranzitorie. Dar si atunci evit sa impartasesc ceea ce simt, sa povestesc. De teama ca daca pronunt cuvintele, sentimentul se va destrama si ma va parasi, rusinat si razbunator.

Mai nou insa, incep sa am momente... de impacare. Ma simt, desi inca prea rar si atat de scurt, extrem de impacata cu mine, cu ce se intampla in viata mea acum, cu ceilalti. Chiar daca am inca motive de suferinta, sperante neimplinite, obiecte ale dorintelor care se apropie suficient incat sa-mi para tangibile si care apoi se indeparteaza brusc. Nu m-am lamurit inca daca asta e inceputul sfarsitului sau doar inceputul.

Ma simt infiorator de singura.

14 comentarii:

Manjusri spunea...

:( De unde atata singuratate?
Teama de mediocritate ma urmareste si pe mine.

Food For Depression spunea...

Din adanc, ma tem :(
Din lipsa de semeni pe gustul meu.

Manjusri spunea...

Cum ar trebui sa fie pentru a fi pe gustul tau?

Food For Depression spunea...

Cu ce sa incep? :)

Mai curajosi, mai onesti, mai puri, mai milosi, mai atenti, mai responsabili.

Hamsia spunea...

hmmm... de ce nu spui ce vrei sa spui? de aia mi-am facut blog, pentru ca ma saturasem de aceasta cenzura despre care spui si tu. pe blog sint eu... fii si tu - tu :-)

Anonim spunea...

Get a job!

Food For Depression spunea...

@Anonim: Am deja unul!!

Cristian SÎRB spunea...

Nu te teme, toţi suntem singuri.

exq spunea...

subscriu.
n-ajuta la nimic, da' subscriu.

oamenii e neshte insule, asta e! :)

Food For Depression spunea...

@Cristian Sirb, exq: multumesc, cred :)

Dar cum se face ca suntem toti asa de singuri? De ce? Cum fac altii sa atenueze sentimentul? Sau ideea e tocmai sa fii/devii foarte constient(a) de aceasta realitate? Etc.

Cristian SÎRB spunea...

Să devii conştient de solitudine în sensul împăcării cu ea. În sensul încercarii de a scoate ceva bun, zemos din ea: o carte, de exemplu. Sau o credinţă. Dar singurătatea este de nerezolvat.

Încercăm să trăim în cuplu, în grupuri, respectăm nişte norme şi cam atât. Dacă sondezi mai adânc, toate astea rămân undeva la suprafaţa, iar în adânc... doar noi cu noi înşine. :)

Cristian SÎRB spunea...

Am pus un comment aici...Oi fi introdus gresit parola de google?

Food For Depression spunea...

Nu, doar ca am moderat eu tarziu comentariile. Scuze pentru emotiile negative pe care e posibil sa le fi pricinuit :)

Cristian SÎRB spunea...

Dacă aşa s-a petrecut treaba, nici o supărare. :)