joi, 29 ianuarie 2009

Unde nu-i cap...

Paradoxul este ca oamenii vor sa se simta connected; sa cunoasca alti oameni si sa simta ca fac click.

In teorie. Cand cineva le intinde mana, acel cineva e privit cu suspiciune. Propunerile nu inving inertia, opiniile nasc agresivitate. De fapt, nimeni in toate mintile nu isi deschide inima, pur si simplu, nu? Devii prea vulnerabil, sansele sa ti-o iei cresc odata cu varsta.

Binevoitorul se retrage. Adesea mestecand intre dinti o injuratura si promitandu-si (una dintre acele promisiuni pe care, surprinzator, o si respecta) sa nu mai recidiveze.

Si uite asa sfarseste omul singur. Cu trecerea anilor intalnim tot mai putini semeni dispusi sa-si asume riscul de a prelua initiativa si de la un punct incolo nu mai avem nici macar pe cine sa indepartam.

Cu alte cuvinte, multi oameni singuri isi merita soarta.

7 comentarii:

exq spunea...

foarte adevarat. foarte.

stii, insa...exista si exceptii. oameni care continua sa incerce, chiar si dupa ce si-au luat-o in freza. imi place sa cred ca n-o fac din masochism, ci din credinta. in ceilalti oameni.

Food For Depression spunea...

Sper! :)

Bogdan Cristescu spunea...

cei de la empower.ro spun că pentru a prezenta adevărul, trebuie să tratezi iniţiativa ta ca pe o artă!
Aşa că un artist nu moare niciodată, cei care fac chici din iniţiativa lor ... cum spui şi tu ... îşi merită soarta!

http://www.empower.ro/educatie/arta-de-a-prezenta-adevaruri-dificile/

krossfire spunea...

So hugs might be a solution :P

Food For Depression spunea...

@krossfire: that's sweet :)

naked as we come spunea...

ba sint oameni in toate mintile care se deschid, doar ca stiu ce risc isi asuma. vulnerabil esti oricum, chiar daca ascunzi calciiul bine in ciorap de lina, iar deschizindu-te dai sansa celui care chiar are ceva de impartit cu tine sa te cunoasca si sa se intimple clickul. zic si io

Food For Depression spunea...

@naked as we come: da' tu zici tot de exceptii, ca si exq, nu?