vineri, 16 ianuarie 2009

Meserii

Azi stateam si eu ca tot omul la birou si imi vedeam de treaba. Si in vreme ce mainile mergeau, ochii priveau, o particica din scoarta cerebrala analiza, compila, decidea si ce-o mai face ea spre binele firmei, ei bine, in tot timpul asta restul mintii mele lucra in cu totul alte scopuri, inspirata fiind, trebuie sa recunosc, tocmai de aceasta minunata activitate care innobileaza omul.

Ma gandeam eu: ba, ce slujba de rahat! Nu stiu ce-mi venise, am un serviciu onorabil, nu spoliez oameni, nu vand mancare cancerigena, nici medicamente netestate suficient. Adica, in mod normal, n-am vreo strangere de inima pe tema asta, a serviciului, ma rog, in afara de faptul ca as vrea sa nu mai muncesc in sistemul 9.00-18.00-business-center-camasa-pizza-delivery. Of, iar divaghez :), nu ma pot controla, e ca atunci cand te-ai lasat de fumat dar totusi nu poti refuza un ultim fum. Ma indepartez de subiect si atunci cand vorbesc, cei ce ma asculta tin de obicei minte de unde plecasem ca eu ma involbur si uit. Q.e.d. :) Azi ma sprijinisem insa de copiator si ma gandeam: totusi, ce mare lucru ce fac eu pe acest pamant? Mai nimic, in perspectiva asta de fapt nimeni nu face mai nimic, decat se da interesant, planeta se va invarti in jurul soarelui indiferent de multe, mai bine ne-am ocupa toti de incalzirea globala, zau ca nu mi se pare un concept asa indepartat. Si uite asa, cat pe ce sa ma las iar sa ma imbib in auto-compatimire si auto-devalorizare si auto-dezaprobare, pana cand imi dau seama: bai, dar daca eram ziarist in Romania!?

O introducere prea lunga, veti gandi poate si pe buna dreptate, ca sa ajung la ideea care m-a manat sa editez un nou post. Oricum il compatimeam de mult pe Cristi Brancu si alti tristi care isi duc existenta intru analiza din diverse unghiuri, care de care mai complexe, a formei fundului lui X, frizurii lui Y si tot asa. Oroare. Dar azi mi-am dat seama ca de fapt a fi ziarist la noi trebuie sa fie oribil indiferent de publicatia si rubrica pentru care optezi. Atat cat oi putea real opta.

Daca esti la Economic, esti varza. Primesti cateva comunicate de presa obosite, le corectezi greselile de gramatica si ortografie, le schimbi semnatura si le dai la tipar. De unde analize, investigatii. De la un punct incolo dai de interese politice si te opresti, plus ca te alegi cu mustrare.

Daca esti la Politic, s-a terminat smecheria. Influentele, sugestiile, 'politica editoriala' sunt pe fata, ti se prezinta clar, astea-s regulile jocului, te prinzi in hora cu noi sau pleci. Cred ca bietii oameni transpira de zece ori de emotie (negativa, mai ales) inainte sa propuna un comentariu, o "analiza", chiar un biet rezumat. Ii inteleg, o paine trebuie sa manance si gura lor, acum ce sa faci daca intr-a 12 ti-a placut romana si nu fizica. Na, nu zic ca s-or undui toti ca trestiile in fata furtunii, dar ceva "receptivitate" si "intelegere" banuiesc ca au mai toti. Trag nadejde ca mai sunt si cativa care isi protejeaza sira spinarii mai aprig, dar ma gandesc ca ai mai principiali au zburat de mult.

Cat despre sarmanii de la Mondenitati.... :):) vai de mamitica si sufletelul lor.

Ah, sau n-as suporta sa fiu meteorolog. Tot in Romania, ca pe Yahoo prognoza e corecta. Daca as fi meteorolog in Romania, as fi distrusa, mi-as da seama ca n-am absolut niciun rost pe fata pamantului.

2 comentarii:

Manjusri spunea...

In opinia mea, ziaristul roman este cea mai clara dovada a imposturii care domina viata publica si profesionala din Romania. Majoritatea au meserii incerte, nu se pricep la aproape nimic, domeniul in care scriu (daca nu cumva sunt multilateral dezvoltati) le este cvasi-necunoscut. Cu toate acestea, isi dau cu parerea despre toate, tin lectii/predici, te trateaza ca pe o fiinta incapabila sa gandeasca, asa ca iti spun ei cum sta treaba. Desigur, exista si exceptii.

Food For Depression spunea...

Eu am numit deja una dintre exceptii: dl. Brancu! :):):)

Of, bietul om, ce mi s-o fi pus pata pe el azi :)