luni, 2 martie 2009

?!?@!?!#??

Suma platitudinilor ramane constanta.

Enervarea ma ajuta sa-mi repun ordine in ganduri (iar eu ma grabeam sa o reneg si sa o exilez!): de cand si mai ales de unde acest obicei inedit, inutil si obositor de a face urari de 1 martie?! Semi-straini imi transmit pe messenger o primavara minunata, emailul mi-e sufocat de martisoare virtuale. Buzz off! Vreau doar sa fiu lasata in pace.

Si cat ma bucurasem cand am vazut ca SMSurile de Craciun si Revelion cad in desuetudine.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Are si enervarea locul ei bine definit in spectrul atitudinilor. Enervandu-ne, lamurim unele lucruri mai bine. Suntem mai lucizi. Cat despre urari... nu mai zic nimic.