Din vecini

Pe doamna Prisacaru am cunoscut-o la foarte scurt timp dupa ce m-am mutat in locuinta cea noua, chiar inainte de administrator. Acum ma gandesc ca ar fi fost ciudat ca lucrurile sa se fi petrecut altfel, ca si cum casei i-ar fi lipsit usa de la intrare sau toaleta din camera de baie. Doamna Prisacaru este o parte a universului de pe o raza de 200 de metri din jurul blocului in care locuiesc la fel ca si tufisurile care incadreaza potecuta spre scara.

N-o veti vedea niciodata pe doamna P. prost-dispusa sau neatent imbracata. Respectul cuvenit doamnelor ma impiedica sa lansez presupuneri concrete legate de varsta ei, dar nu ma indoiesc ca mi-ar putea fi bunica. Parul aspru, aproape complet alb, se lasa greu induplecat de tulpanele colorate pe care si le innoada inventiv in jurul tamplelor. Seara intampina toti locatarii cu un zambet larg, tragandu-si mai strans halatul in jurul trupului uscativ, verificand atent cu mana daca pieptul ii este bine protejat de tesatura.

Doamna P. nu se grabeste niciodata, are mereu timp si dispozitie pentru a sta de vorba cu orice este dispus sa schimbe cateva cuvinte cu ea si este singura persoana pe care am vazut-o netulburata de verdele intermitent al semaforului. O intreb si eu pe ea ce mai face?, dar nu stiu ce sa-i replic cand se mai intampla sa se scuze ca ea nu mai are preocupari „de tineri”. Vizite n-am vazut sa primeasca niciodata, in schimb ii place sa-si petreaca dupa-amiezele insorite la balcon, petrecand cu privirea cunoscutii pana nu se mai deslusesc in departare. Hraneste haita de caini din cartier pe care ii numeste „copiii ei”, pentru care face cumparaturi si gateste masiv zilnic. Periodic cate un caine se imbolnaveste si petrece zile, saptamani chiar daca se impune, in apartamentul doamnei P., pana la deplina inzdravenire, in ciuda mirosului greu care incepe sa rabufnesca prin usa.

Nu stiu ce mi-a venit sa povestesc despre doamna Priscaru. Poate pentru ca am vazut-o si astazi vorbind cu cainii, poate pentru ca sta sa ploua si ma gandesc cu groaza la mirosul de caine vagabond si ud care va impregna toata casa scarilor. Sau poate pentru ca m-am gandit pur si simplu la ea.