duminică, 15 martie 2009

Conversatii

Majoritatea oamenilor traiesc o disperare tacuta. Cam asa spunea parca un mare autor american, cred. Hmm, citat inexact din autor necunoscut cu nationalitate incerta, oricum observatia e colosala si n-am enuntat-o eu prima.

Oamenii mi se par impartiti in doua mari categorii: inconstienti si nefericiti. Temporar, putem migra dintr-o categorie in alta si sunt cativa care isi numesc orbirea fericire. De cand ma stiu, ma tot framant: sa ii invidiez sau nu?

Cata durere e pe lumea asta. De toate felurile, fizica sau sufleteasca. Si multa spaima, intensa, coroziva.

Ma gandesc tot mai mult la redescoperirea lui Dumnezeu de catre marii intelectuali in momente de mare cumpana si incercare. Ma gandesc sa merg pe mana lor, oricum nu voi avea nicicand profunzimea lor sau timp sa citesc macar jumatate din cartile citite de ei. Exact cum mergem pe mana fizicienilor sau a medicilor. Nici acolo de fapt nu intelegem pana la capat ce ne spun, nu ni se dau dovezi (desi am auzit de ele; repet, exact ca in religie) si mergem pe incredere, pe experienta altora transmisa din generatie in generatie. Si-atunci, de unde atatia atei?

Oh, well. Ce poate face un telefon dintr-un om.

3 comentarii:

Vilhelm man spunea...

Iti doresc o primavara frumoasa!

Anonim spunea...

poate la un moment dat marii intelectuali au decis sa renunte la nefericire... sau sa gaseasca o picatura de liniste in inconstienta

giuly spunea...

pentru ca (nu) ne pasa?