joi, 15 ianuarie 2009

Din lumea afacerilor

Nu am un MBA, de fapt n-am nici macar un master. Am vrut sa fac unul, candva, undeva, dar n-a fost sa fie. Nu am fost sa-l vad pe vreunul dintre marii (oare?) speakeri internationali care au venit si la Bucuresti pentru a ne explica intr-o dupa-amiaza cum functioneaza economia mondiala. Nu le citesc cartile, desi sunt convinsa ca as avea de invatat din ele, pentru simplul motiv ca prefer sa imi petrec putinul timp alocat lecturii citind literatura. In genere, implicarea mea in mediul privat al afacerilor e destul de discreta, o iau ca pe un ceva necesar supravietuirii, exact ca mersul la hypermarket, pentru ca mi-am dat seama de ceva timp ca daca ma apuca 40 de ani facand extra-hours, avand meetinguri, organizand pitchuri, promovand branduri sau avand interviuri, s-ar putea ca intr-o dimineata sa-mi iau lumea in cap fara vreun preaviz sau sa am un inexplicabil accident in drumul spre munca.

In ciuda acestor fapte care probabil intr-o tara normala, nimic mai mult!, m-ar condamna la mediocritate, in aceasta murdara si stupida comunitate de afaceri, populata de umflati care au descoperit apa curenta doar de cativa ani incoace, se pare ca ies in evidenta prin ideile mele stralucite (??!?!), care m-ar putea propulsa catre o exceptionala cariera de consultant pentru afaceri. Cel putin pentru companiile locale.

Ca sa intelegeti mai bine de ce uneori ma urmareste pregnant senzatia de impostura, va dau mai jos cateva exemple de astfel de idei cu care starnesc valuri:

-Nu vei creste niciodata deasupra genunchiului broastei fara sa investesti. Niciodata, ti-e clar? Nu sunt rautacioasa, nu sunt pesimista, iti semnalez un fapt. Da, nene, mai intai trebuie sa bagi banu ca sa ai o sansa sa iasa mai tarziu. Oricat iti vei hingeri angajatii, oricat de isteti si motivati ar fi acestia, chiar presupunand ca ii platesti regeste (utopie, dar fac presupunerea de dragul argumentului), dincolo de un punct.... s-a terminat. Asa ca trebuie sa alegi. Aspiri catre liga mare sau renunti la fitze si ambitii puerile. E indecent sa fantazezi la momentul in care Google va veni la tine sa iti cumpere afacerea ta de 2 bani, cand notiuni si practici elementare precum business plan, buget de marketing sau cash-flow forecast iti sunt perfect straine. Si pe urma te dai de ceasul mortii ca e statul un bandit si te miri ca te-a prins criza cu pantalonii in vine.

- Construieste relatii pozitive si de durata! Comunica. Vorbeste, exprima-te, fii politicos si mai ales asculta. Fa asta in mod constant, cu angajatii tai, cu clientii, chiar si cu cei nemultumiti. Mai ales cu cei nemultumiti. Daca stai ca boul, pardon, ca strutul, cu capul in nisip si refuzi sa privesti ce e fix in fata ta, se cheama ca te condamni la repetarea unor greseli, care te vor conduce intr-un final la esec. Iti garantez, desi nu stiu cat intelegi, tare mult mi-as dori sa poti pricepe si sa nu ma mai privesti cu ochii aia umezi si lipsiti de stralucire.

- Deschide-ti mintea! In ziua de azi trebuie sa fii mobil, adaptabil. Accepta noutatea, inovatia, calea ocolita; incearca sa tii pasul cu lumea. Daca ti se pare ca e amuzant sa faci misto de toate functiile alea din Excel, ar fi mai bine sa te retragi.

Ma opresc aici, desi e foarte posibil sa mai revin asupra subiectului.

Toata lumea ridica in slavi nou-creata patura de mijloc din societatea romaneasca. Imi pare rau sa imi manifest scepticismul si in aceasta chestiune, dar acest strat social vedeta a momentului e formata intr-o proportie ingrijoratoare din "caldicei" cu o viziune de business de maimuta proaspat coborata din copac si impermeabila la sfaturile oricarui guru, cu o etica profesionala care ar ingrijora si mafia italiana. Si foarte multi sclavi moderni; ii poti contacta oricand pe blackberry, pacat ca nu ai ce sa discuti cu ei.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Multi dintre oamenii de afaceri (folosesc expresia in sens strict formal, ca o conventie de limbaj) romani au idei foarte primitive despre afaceri. Viziunea lor e una extrem de marginita. Cu toate acestea, au o parere extrem de buna despre ei si business-ul lor, nu asculta de nimeni, dau lectii altora, se uita la un tabel in Excel ca pisica in calendar etc.
In opinia mea, aceste probleme se regasesc peste tot in societatea romanesca. Impresia mea este ca traim intr-o societate care a ridicat impostura la rang de virtute.

Food For Depression spunea...

Pai da.

Intr-adevar, e uimitor si pe undeva distractiv sa vezi ca aceste persoane continua sa aiba o imagine pozitiva de sine in ciuda esecurilor repetate.

Anonim spunea...

Aoleu si vai de capul meu! Si eu care credeam ca doar la mine e asa: oameni (mari directori) care e evident ca n-au pus in viata lor mana pe o carte de Managementul resurselor umane, care n-au nici cel mai vag simt al afacerii, dar care se cred desteptii buricului pamantului universului. Of, of, mai, mai...

Food For Depression spunea...

@oompa: da' de unde! suntem mai toti in aceeasi mare cofa.

Rin Tin Tin spunea...

N-am putut sa ma abtin de la a vedea cu cine polemizez. Excelenta postare.

Food For Depression spunea...

@Rin Tin Tin: esti foarte amabil si iti multumesc.