Noapte

Bine-ai venit insomnie, auzisem de ceva timp de tine si ma intrebam daca o sa apari, sa-mi arati ca nu-s mai breaza decat nimeni si ca de data asta chiar ca sunt pe marginea unui abis, sau lac, sau groapa de foc; orice ar fi, aici ma opresc si ma opintesc sa sar dincolo, pentru ca lumea de aici nu ma mai lasa sa dorm. Nu ma voi speria, sunt doar putin iritata, nu stiam ca esti - paradoxal - asa obositoare, dimpotriva, imbratisez aceasta lume nocturna pe care mi-o dezvalui, cu zgomotele ei necunoscute si filme in reluare. La inceput am strans si eu pleoapele cu incapatanare, m-am leganat in amintiri sau fantezii tranchilizante, dar apasarea de deasupra cefei nu a slabit deloc, ci doar m-a pacalit din cand in cand pret de secunde, doar ca sa atate la loc, ca o hartie aruncata pe jar. N-am mai simtit pana acum fiecare cuta a asternutului, fiecare fibra a corpului, mi-e prea cald sau tremur, iar gandurile, indiferent de ocolul pe care il fac, revin obsedant la ziua de azi, de ieri, de maine. Eu nu stiu sa imi imaginez lucruri bune, sau cand o fac, am constiinta clara a irealizabilitatii. Simt ca ma sufoc in cutia asta de placi de beton armat, ma simt ca o furnica oarba lungita regulamentar in cutiuta 573 din randul G al musuroiului F3U94J, aud picurul chiuvetei din cutiuta de sus-dreapta, tusea necontrolabila a cuiva care se chinuie noapte de noapte, fiecare acces pare un hohot de plans care-l sugruma. Mi-e dor de o mama in poala careia sa-mi pun capul, sa-mi mangaie parul si sa-mi spuna ca va fi bine, cred ca as adormi pe loc. N-am insa decat linistea asta zgomotoasa, sticla televizorului care trosneste, balamale neunse si gerul de afara. Cand au trecut atatea zeci de minute? O toropeala brusca ma cuprinde, parca am asteptat sa fie prea tarziu ca sa imi fie somn, dar asta nu conteaza, asez capul cuminte pe perna, corpul meu striga iar eu invat sa il ascult.