sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Oboseala

Sunt tare obosita. Fizic si nu numai. Dincolo de amorteala din brate si pulpe, imi simt mintea pierzandu-si elasticitatea, tarandu-se ca un bolnav incurabil.

Voi avea curand nevoie de o solutie mai inventiva la cearcanele care se intind sub ochi ca niste stropi de cerneala. Fondul de ten si-a facut pana acum datoria, dar nu mai razbate in fata urmelor tot mai evidente si inconfundabile ale noptilor albe si agitate. In plus, devin artagoasa, "Ce faci?" ma enerveaza, ba simt chiar ca-mi dau lacrimile, rareori cel ce intreba vrea cu adevarat sa stie, as prefera sa nu mai fac efortul de a da raspunsul reconfortant "Bine, tu?". Am nevoie de alta viata, intre timp nu fac decat sa pedalez in gol, sa crosetez mental ca sa mai treaca timpul. Imi imaginez ca Dumnezeu asista exigent la eforturile pe care le fac in ultima vreme dar inca nu L-am convins, clatina din cap probabil, lipsesc deocamdata dovezi ca sunt hotarata sa ma schimb si sa pun toate istoriile de pana acum in urma mea.

Noptile ma zvarcolesc si imi revad viata. Fragmente de oameni care m-au abandonat, nu le-a pasat ce e cu mine, m-au intrebat de ce nu-s fericita dar nu au ascultat raspunsurile mele. As vrea sa plang, cum n-am facut-o atunci, dar ochii imi raman uscati, chiar daca nodul din gat ma sufoca aproape. Ma uit in urma si ma gandesc: vreau sa primesc, mi-e atat de sete de iubire si bunatate si frumusete. Iata momentele mele meschine, cand mi se pare ca eu dau si toti din jurul meu se servesc din mine cu doua maini, ca si cum eu as fi nesecata.

Trebuie sa am rabdare, mi-e imposibil sa cred ca n-am sa fiu si eu profund, teribil de fericita.

9 comentarii:

Anonim spunea...

Eu nu ma pot da cu fond de ten ca sa-mi acopar cearcanele care devin tot mai adanci... Iar pe cele din suflet nu la poate acoperi nimic. :(

Food For Depression spunea...

Wow. Azi esti tu mai deprimat decat mine!

Anonim spunea...

Da, asa e. Incerc sa-mi reprim momentele de depresie. Uneori reusesc, alteori nu.

Food For Depression spunea...

Sa te-ntreb ce s-a intamplat?

Anonim spunea...

S-au adunat mai multe deceptii. In principal, oameni care m-au dezamagit. M-am pus pe mine pe plan secund ca sa fie ei in prim plan. Acum constat ca a fost o greseala.

Food For Depression spunea...

Imi pare rau. :(

cristians. spunea...

Simt nevoia să fac ceva şi nu numai să mă încrunt de neputinţă citind cele de mai sus... Pot face ceva?

Food For Depression spunea...

@Cristian: Da, poti continua sa scrii povesti despre frumusetea vietii :)

cristians. spunea...

Şi pentru tine?