Paradoxul este ca oamenii vor sa se simta connected; sa cunoasca alti oameni si sa simta ca fac click.
In teorie. Cand cineva le intinde mana, acel cineva e privit cu suspiciune. Propunerile nu inving inertia, opiniile nasc agresivitate. De fapt, nimeni in toate mintile nu isi deschide inima, pur si simplu, nu? Devii prea vulnerabil, sansele sa ti-o iei cresc odata cu varsta.
Binevoitorul se retrage. Adesea mestecand intre dinti o injuratura si promitandu-si (una dintre acele promisiuni pe care, surprinzator, o si respecta) sa nu mai recidiveze.
Si uite asa sfarseste omul singur. Cu trecerea anilor intalnim tot mai putini semeni dispusi sa-si asume riscul de a prelua initiativa si de la un punct incolo nu mai avem nici macar pe cine sa indepartam.
Cu alte cuvinte, multi oameni singuri isi merita soarta.
7 comentarii:
foarte adevarat. foarte.
stii, insa...exista si exceptii. oameni care continua sa incerce, chiar si dupa ce si-au luat-o in freza. imi place sa cred ca n-o fac din masochism, ci din credinta. in ceilalti oameni.
Sper! :)
cei de la empower.ro spun că pentru a prezenta adevărul, trebuie să tratezi iniţiativa ta ca pe o artă!
Aşa că un artist nu moare niciodată, cei care fac chici din iniţiativa lor ... cum spui şi tu ... îşi merită soarta!
http://www.empower.ro/educatie/arta-de-a-prezenta-adevaruri-dificile/
So hugs might be a solution :P
@krossfire: that's sweet :)
ba sint oameni in toate mintile care se deschid, doar ca stiu ce risc isi asuma. vulnerabil esti oricum, chiar daca ascunzi calciiul bine in ciorap de lina, iar deschizindu-te dai sansa celui care chiar are ceva de impartit cu tine sa te cunoasca si sa se intimple clickul. zic si io
@naked as we come: da' tu zici tot de exceptii, ca si exq, nu?
Trimiteți un comentariu