Nu toată lumea ar trebui să aibă acces la telefon. În special la cel mobil. Pentru unii acesta reprezintă un dispozitiv fabulos, o bagetă magică fără instrucțiuni de folosire clare, cu puteri covârșitoare manevrate stângaci de proprietarul curios și care, ca o mașină prea puternică scăpată de sub control, poate reinversa raportul de subordonare.
Azi noapte pe la 12 si ceva tocmai stinsesem veioza și mă chinuiam să adorm. Nu prea reușeam, pentru că rumegam pe întuneric revolta împotriva editurii Leda/Corint, care publică veritabile bijuterii ale literaturii universale a tuturor timpurilor în condiții infecte. Mă tot foiam când pe o parte când pe alta, încercând să-mi imaginez ce s-o fi petrecut în căpățânile acestor autori de crime culturale, așa-ziși editori și corectori pe care îi suspectez de imbecilitate și agramatism. În fine, mă foiam, zic. Răsuceala mea sterilă prin așternut fu brutal întreruptă de sunetul telefonului mobil care, în ciuda crescendo-ului sonor menit să nu deranjeze prea tare, capătă în crucea nopții stridențe nebănuite. Vina mea, pot spune cei care prevăzători își inchid telefoanele pe parcursul nopții. Deși perspectiva e extrem de tentantă, eu am decis totuși să dorm cu telefonul deschis și nesilențios și noaptea pentru a fi de găsit în caz de ceva urgent.
Aseară însă, în mod deloc surprinzător, nu era nimic ce nu suporta amânare. Privind o clipă nehotărâtă numărul necunoscut, am decis, asemenea personajului principal din „Yes man” la care mă gândesc foarte des, să încerc ceva inedit. Am răspuns cu o voce timbrată, ca și cum discuțiile cu necunoscuți în nopțile de marți spre miercuri sunt cel mai natural și plăcut lucru cu putință:
Eu: Alo?
El: Ce faci, guriță?
(Guriță????? Guriță????? OMG! Vedeam deja gelul ieftin și greșit aplicat, plasticul, petele de transpirație, unghiile negre, dinții stricați.)
Eu: Cu cine vorbesc?
El: Cu iubitul tău!
Eu: Serios? Bagă! Pe banii tăi, guriță!
Așa că am depus telefonul pe noptieră și m-am culcat la loc.
Omul a monologat câteva minute, apoi a închis. După câteva minute a sunat din nou. Am răspuns fără să scot un sunet și l-am lăsat din nou să vorbească singur. După câteva minute a închis iar.
De-atunci n-am mai primit niciun semn de la el. Încep să fiu îngrijorată. Sper că nu m-a uitat.
Înțelegeți acum? Sunt ipostaze în care viața ne poate pune fără ca noi să fim pregătiti, capabili să facem față tuturor responsabilităților care decurg din rolul respectiv. Așa că poate n-ar fi rău să dăm un mic test înainte de achiziționarea unui telefon mobil, un examen pentru dreptul de a deveni părinte, să avem legitimatie pentru folosirea liftului, etc. etc. etc.
9 comentarii:
buna tactica.
eu unul nici macar nu am mobil.
Merci, asa mi s-a parut si mie :)
Nu ai mobil? Wow! Apartii unei specii pe cale de disparitie... foarte tare!
Bun filmul.
Nu stiam ca imbecilitatea poate capata aspecte atat de costisitoare.
Na, omul cat traieste invata.
si eu cand eram mic sunam la numere aleatorii si le debitam stupizenii
intr-adevar, este o adevarata moda cu aceasta noua lege a atractiei, filosofia "positive thinking", care vrea sa inlocuiasca religia se pare. noi, bucurestenii, nu suntem inca pregatiti pentru aceasta lume noua, noi suntem inca in evul mediu
@Botezatus: Tu ai facut-o pe aia cu "Alo, familia Cocos? Nu? Ma scuzati, am gresit cotetul". Ma rog, si mai era si cu Dovleac si bostanaria etc
:))))) Maică-mea primea telefoane dubioase de la unul, noaptea tîrziu. Maică-mea are 50 de ani şi e sperioasă din fire, îi stătea ceasul cînd suna.
Mi-a dat numărul şi l-am sunat pe ăla. I-am spus verzi şi uscate, că-s avocată, că am sunat la vodafone, că îi blochez telefonul, că-l dau în judecată... etc. A încremenit.
De atunci n-a mai sunat.
Ce carti de la leda/corint te-au suparat asa de tare?
@daniel: "In cautarea timpului pierdut", primele 2 volume. Fara suparare, dar au zeci de greseli.
Dupa cate stiu eu, e o preluare a vechii traduceri din BPT, dar asta nu-i absolva de vina. Scrie-le, au un blog pe www.ledabooks.ro care mi se pare destul de activ. Eu te intrebasem pentru ca in ultimul an am luat destule carti de literatura contemporana de la ei si mi se parea nedrept comentariul tau. Dar la literatura clasica pe care-o publica ma abtin. N-am luat decat Jurnalul Satanei al lui Andreev si nu mi-a sarit nimic suparator in ochi.
Trimiteți un comentariu