Mă tot gândesc la mama, rămasă singură cuc într-o casă prea mare, aceeași casă în care acum zece ani nu aveam loc unii de alții, ne certam ore în șir (multe femei, deh...) pe baie, oglinzi, farduri și haine. Acum e numai ea și mobila a cărei alegere a încredințat-o din prea multă dragoste copiilor o rănește peste ani pentru că nu îi lasă o clipă răgaz să fugă dintr-o lume în care a rămas doar ea.
E tare tristă din pricina singurătății, a izolării în care trăiește de câțiva ani, de inedita lipsă de obligații, adică munca și alergătura care de obicei te storc de timp și energie astfel încât sfârșitul zilei devine un punct magnetic anticipat cu plăcere. Umple golurile rearanjând fotografii pe care la privește pierdută cu orele, tăcerea impusă - și ea neobișnuită - o împuținează pe zi ce trece. Coșmaruri proaspete se adapă din tentativele ei neconvingătoare de a se consola singură: o femeie trecută de vârsta pensionării, care nu mai are a stropoli prin casă, în jurul ei sau al nepoților, rămâne prizoniera pereților care refuză să vorbească, a după-amiezelor încremenite, a serialelor înghițite anevoie, îndesate ca boțul de mălai pe gâtul puilor de găină care, după toate semnele, au optat în mod inexplicabil pentru apocarteresis. Viața se scurge linear, prea previzibil, punctată doar de vizite la medic sau la piață, parcurs final dezonorant și dureros.
Voi știți bătrâni singuri? Ce fac ca să-și petreacă timpul?
11 comentarii:
O privesc pe bunica mea care a ramas singura de 9 ani. Poate ca avantajul este ca traieste la tara si isi ocupa timpul ba cu pamantul, ba cu animalele.
Ma deprima teribil s-o vad si mai rau ma intristez cand dupa doua zile trebuie sa plec s-o las intre peretii care-i asculta zilnic povestile...
Asta e cursul vietii. Nu stiu ce sa-ti spun... Daca ar exista un club unde sa-si petreaca vremea... ar fi asa frumos
La tara (unde ai si curte, gradina, eventual oratanii) e altceva, chiar ca e de munca non-stop si asta nu iti lasa timp sa te plictisesti. Dar mama locuieste la bloc, in Bucuresti... :(
Poate ca asa ajungem cu totii :( Poate un animalut pe care ar putea sa il tina si in apartament i-ar infrumuseta viata. Parintii mei au 2 pechinezi, un bishon si un cocker, si le fac viata mai usoara. Nu poti sa fii trist cand ei se bucura atat de tare de tine, cand vezi ca au evoie de afectiunea ta.
@iulia: da, ai dreptate, asa gandesc si eu. Multumesc mult pentru sugestie. O sa ii mai spun de ideea animalutului de casa, desi in principiu nu e fan caini/pisici din pricina mizeriei pe care o fac...
Da, teoretic au mai multe solutii de a "fugi" de singuratate. Cea mai la indemana este solutia deja propusa: o pisicuta sau un catel (de preferat de talie mai mica, astia sunt mai simpatici). Poate o alta solutie ar fi sa isi faca noi prieteni cu preocupari comune. Banuiesc ca prietenii actuali nu prea o viziteaza... O a 3-a solutie ar fi un hobby. Serialele nu sunt neaprat un hobby "bun" - daca s-ar putea vorbi aici de hobby bun sau rau. Cititul este iar o chestie care te poate scoate din impas, dar pentru asta trebuie sa ai chef (cel putin in cazul meu)...
Nici mama nu suporta ideea de a tine animale in casa. Am avut tot timpul caini si pisici in curte, dar in casa nu ii lasa niciodata. Dar s-a intmaplat sa fie nevoita sa ii tina pe cei doi pechinezi, cpentru ca prietena ei a spus ca pe timpul iernii ii e mila sa ii tina pe balcon. Dupa ce a trecut iarna, mama nu a mai vrut sa ii dea inapoi, si au trecut 7 ani de atunci:)) Ii iubeste atat de tare , si cainii o iubesc pe ea,peste tot unde merge, ei sunt dupa ea, si cand nu e acasa, ei nu fac nimic decat sa o astepte. Si de un an, am primit si un bison, dar cum eu stau la camin, la Cluj, a trebuit sa il las acasa. Acum mama e de nerecunoscut. Ii adora, si casa e plina cu ei. Cand ii duce la tuns, si lipsesc cele cateva ore cat sunt acolo, nu isi mai gaseste nici ea locul in casa.. ''unde sunt copii mei'' :) Daca isi va lua si mama dumneavoasta animalu de casa, ii va indragi mai tare decat isi imagineaza ea!
am foarte putin timp acum
chestia asta e serioasa
regretabil ca la noi batranii sunt blazati si reprezinta o categorie sociala marginalizata
degradant
si a fi batran la noi incepe de f curand,ca varsta
am privilegiul de a lucra (job de vara ,studentesc) intr-un loc de poveste,o gradina uriasa de vara la un burg vechi intr-o tara de renume,bine,e superb ,cu panorama magnifica,seara micile sate din vale alcatuiesc o capitala feerica de luminite,
unde vroiam sa ajung,vine lume selecta si foarte multi varstnici.
ei bine,nu au nefericirea pictata pe fata ca cei de la noi,
ieri ma gandeam ca sunt niste batrani tineri,se imbraca (unii,normal) la fel ca in tinerete,arboreaza culorile normale.continua sa savureze viata la maxim,banuiesc ca la strand nu merg,dar au timp de toate acum.bine,au si bani,asta e#
si isi cauta partener indiferent de varsta,si inca o chestie,nu traiesc in si prin copii,ca asta e prostia la noi,copiii devin vampiri de energie si sensul vietii,
da ,batranii astia sunt simpatici si bravo lor ca se respecta,isi fac reuniuni,surprize etc
paranteza
ce mi-a zis mie un mos,ca sunt altfel decat colegele mele.ca ma misc ca o grecoaica ,unii mai zic ca-s spanioloaica
odata am adus ceva spirtos mic,tare,la masa era o familie cu copii ,etc.m-am uitat catre ai tineri cu bautura.o baba teapana dar eleganta zice ''EU''
acum chiar c-am plecat
@Anonim: corect, si eu am remarcat ca in locuri mai civilizate varsta a treia continua sa aiba o viata....
Gândește-te el ceva care îi place și împinge-o ușurel să pună în practică.... croșetat ... povești pentru copii ... Mama, f. bonavă, îmi tot povestea ce citise și ce idee i-a venit. I-am cumpărat caiete și pixuri și de vreo trei ani tot scrie ... nu știu dacă va ieși o carte ... dar se simte bine să vorbească despre ce-a mai scris ... Simte că face ceva!
Încurajeaz-o să se întâlnească cu alte persoane la cafea sau dulceață ... poate să meargă cu o vecină la băi dacă e pensionară ... se mai deschid orizonturi...
Nepoți, de loc?
Multumesc mult, mekone.
N-are nepoti inca....
N-are nepoti inca....
...
pai treceti la treaba ;)
asta am vazut si eu in strainatate, batrani frumosi. Si nu cred ca e vorba doar de bani, ci in primul rand de mentalitate.
cel mai mult m-a impresionat o batranica, cred ca avea in jur de 80 de ani, pe care am vazut-o in piata Domo din Milano. Era in jur de 10 seara, si ea se plimba impreuna cu o insotitoare, ori cred ca venea de la teatru sau ceva de genul. Era foarte elegant imbracata, avea pantofi cu toc inalt(!), frumos coafata, bijuterii discrete, arata super.Asa ceva n-am vazut la noi, din pacate. Poate o sa fim noi prima generatie ;))
Trimiteți un comentariu