duminică, 30 august 2009

Chestii, trestii

Am dormit îngrozitor de mult acest sfârșit de săptămână, fără nicio justificare cât de cât rezonabilă. De fiecare dată când dorm peste limita bunului simț (deci relativ des) îmi amintesc de o colegă care dormea ca să-și rezolve problemele, dacă se poate spune așa. Când se confrunta cu o situație dificilă nu scotea un sunet și am suspectat-o mereu ca fiind genul ăla de persoană care tot înghite până când într-o zi izbucnește și se apucă să gâtuiască oameni din te miri ce. În fine, izbucnind n-am apucat s-o văd, dar ne povestea (cu titlul de sfat) că după fiecare ceartă cu mama ei de exemplu băga un pui solid de somn, 2-3 ore minimum. Se trezea limpede precum apa de izvor și-și vedea apoi de ale ei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sigur, asta mai însemna și că era complet lipsită de mijloace într-un conflict la birou, dar așa știa ea să-și anihileze nervii, cel puțin la prima mână.

Sărind de la una la alta, ieri s-a întâmpat că am avut două posturi trimise la fain@polimedia.us (poate il stiti deja pe Mircea Popescu) de către Zoly. De fiecare dată când am astfel de semne că există oameni în lumea asta care chiar intră pe acest blog și citesc ce debitez eu aici... sunt cuprinsă de un amestec de jenă cu mirare și recunoștință. Ce să zic, sper că vă place.

Aseară, obosită de nefăcut nimic, am decis să mă relaxez la film, așa că am văzut Inglorious Basterds al lui Tarantino. Iar mă gândeam, de ce naiba s-o zice că Brad Pitt e un tip bine eu nu pricep și pace. Adică... în primul rând are fața colțuroasă, maxilarele alea mai ales strică tot ansamblul. Privirea lui mi s-a părut mereu ușor bovină, mai ales atunci când cică e plin de înțelegere profundă sau compasiune. Multă vreme a purtat niște plete oxigenate de toată jena. Cu jocul actoricesc... să mă ierte Dumnezeu, da pare atât de preocupat de cum arată încât nu se poate concentra la replici, în plus a ales de-a lungul timpului niște roluri de te doare capul. Acu e și plin de riduri. Deci nu înțeleg ce-ar putea fi sexy la el, în ciuda istericalelor pe care e clar capabil să le provoace într-o parte majoritară a populației globului. Așa că nu pentru Brad Pitt m-am dus eu la film, ci pentru domnul Tarantino, pentru care nutresc simpatie. Dar omul care fură spectacolul este după părerea mea Christoph Waltz care face o figură genială și delicioasă pe parcursul întregului film (e drept că și scenariul îl ajută). Așa că vă recomand să îl vedeți măcar pentru colonelul Hans Landa.

Acestea fiind zise, mă duc să mă bucur de restul duminicii și vă las să procedați așijderea. À tout à l'heure, mes amis.

Un comentariu:

d spunea...

nici mie nu mi place de el, dar folosesc expresii gen "nu ma duc acolo nici daca vine brad pitt"

ia sa caut si eu filmul ala, sper ca se gaseste de imprumutat de pe net
:D

si daaa, faza cu somnul merge de minune si la mine, o inteleg perfect pe tipa aia.

pa, saptamana draguta sa ai.