Aș spune că în ultima vreme m-am lenevit și de aceea n-am mai scris, dar ar fi o mare minciună, în primul rând pentu că mi-e imposibil să mă consider vreo harnică, măcar într-ale scrisului. De altfel, n-am înțeles niciodată ce e aia să muncești de plăcere (tata zicea asta). Cum adică?
Îmi repet că trec printr-o fază, o etapă doar, și în felul acesta proiectez finalul acestei perioade complet tâmpite, în care mai tot pare să meargă anapoda, împotriva celui mai elementar simț al dreptății în lume.
De altfel, realizez cam în fiecare zi că majoritatea ideilor mele despre cum ar trebui să stea lucrurile sunt de toată compasiunea. Eu am tot soiul de concepții ridicole, toate din cărți, reguli ce se cer respectate, principii care ne ghidează și ne fac bine. Uite de-aia e bine să controlăm lecturile celor mici, că ajung naibii mari și proști. Realitatea mă batjocorește aproape zilnic și pare să-mi tot strige că în lumea reală memoriile sunt scurte, coloanele flexibile și doar perdanții mizează pe mâine, poate-poate bag și eu la cap. În secolul hiper-vitezei spoiala e suficientă. Pot să-mi bag în fund consternările mele stupide, aceste handicapuri voite de care poate ar fi bine să mă dezbar.
În drumul meu spre birou trec invariabil prin dreptul unui depozit de materiale de construcții. Sales man-ul local mă întâmpină în fiecare vară în șort, unsuros și rânjind insistent. Din când în când își face curaj și îmi aruncă o vorbă, tentative presupun de închegare a unui dialog. În funcție de dispoziția zilei, reacționez strâmbându-mă, ignorându-l sau zâmbindu-i cu subînțeles. Cimpanzeul e imposibil de descurajat, presupun că memoria lui de lungă durată i-a fost deja suprasolicitată de școala primară.
Vă doresc o zi grozavă.
2 comentarii:
2 chestii:
primo: sunt incredibil de curios (stare in care rareori ma poate surprinde cineva) cam care ar arata setul tau de regului, cum vezi organizarea unei societati ideale, ce ar fi permis si ce nu in conceptia ta, ce ai face cu cei care nu se supun, etc. Curiozitatea este mai mare mai ales pentru ca "miros" un soi de acord intre anumite chestii pe care le gandesti sau simti tu si ceea ce simt si gandesc eu.
secundo: imi propun sa intru din ce in ce mai rar pe blogul acesta, caci imi creeaza un soi de dependenta care nu stiu daca imi face bine. Nimic personal, doar niste imaturitati pe care cu aceasta ocazie mi le descopar cu oarecare stupoare. Nimeni nu a gresit cu nimic, doar eu singurul am o sensibilitate exagerata. Ceva in creierul meu mic cu 2 sinapse imi dicteaza niste ganduri care mai mult mi-ar face rau, caci deseori se intampla ca unii oameni sa se amorezeze exact de persoanele cele mai putin potrivite si in momentele cele mai putin potrivite ale vietii lor. Si cum nu vreau sa imi fac rau si nu vreau sa fac rau si altora, o sa incerc sa ma retrag...
Wow. Nu mi-am imaginat ca un blog poate crea asemenea efecte. I'm speechless.
Trimiteți un comentariu