miercuri, 9 septembrie 2009

„În față n-aveam unde, în spate abia spălasem...”

Deși nu am apucat să verific teoria în cărți (sunt convinsă că s-au scris milioane de pagini despre asta), am ajuns să fiu convinsă că unul din pașii avansați pe poteca anevoioasă și accidentată a maturizării morale îl reprezintă – numai aparent paradoxal – tocmai acela care presupune încălcarea regulilor asimilate anterior.
Dacă într-o primă etapă etica înseamnă adoptarea, respectarea unor reguli conform cărora lumea se împarte în rău și bine, la nivelul următor alpinistul intelectual dobândește înțelepciunea și finețea de a discerne situațiile în care tonurile devin gri și intervin excepțiile. Să nu minți – exceptând răspunsul la întrebarea unei prietene foarte sensibile cu gusturi vestimentare îndoielnice: „Cum îmi vine rochia asta?”. Să nu furi – decât dacă e vorba de un medicament dintr-o farmacie într-un oraș în care nu există alte opțiuni și care va salva viața unui om. La clasa întâi nu ni se predau și excepțiile. Tentația de a face apel la acestea ar fi probabil mult prea mare. Dar pe la gimnaziul cultivării caracterului aflăm că uneori cel mai bun lucru pe care îl poți face este să ignori ce-ai învățat. Preluăm și interiorizăm precepte, ajungem să la aplicăm mecanic uitând scopul lor originar. Utilitatea și consecințele asupra autorului, apoi asupra celorlalte ființe umane și abia pe urmă asupra mediului înconjurător, aceasta îmi imaginez că este singura ierarhie valabilă a unicelor repere autorizate de comportament.

5 comentarii:

Liviu spunea...

Cu cat inveti mai mult, cu atat stii mai mult. Cu cat stii mai mult, cu atat uiti mai mult. Cercul se inchide. Viata e un compromis cu propria noastra fiinta.

Anonim spunea...

suntem invatati fel si fel de lucruri pentru a fi incatiruiti, condusi de dogme, pentru a fi mereu ocupati si a nu vedea adevarul care este mereu dincolo de noi, dar in fata noastra. Nu mai e mult si o sa "ne inaltam" ai atunci o sa vedem cu adevart cat de inutile sunt toate invataturile. Singurele invataminte sunt cele adugate, viata dupa viata, din faptele si trairile noastre.G

Hiacint spunea...

E un tip, Kohlberg, care spune că în ultimul stadiu de dezvoltare a judecăţii morale nu ajung toţi adulţii, şi anume să îţi stabilească principii etice valabile, dar şi maleabile fără să fie cu ”dublă măsură”. Fiindcă mare parte din regulile morale sociale, deşi explicabile, sunt convenţionale şi atît, puţini stau să se gîndească de ce le respectă şi dacă nu cumva ar fi mai etic să nu o facă.

Anne spunea...

cat adevar in cuvintele voastra, frumos

Darael spunea...

Undeva, pe drum, vei renunta la exceptii, intelegand ca sunt un bagaj inutil pentru calatorie.

Calatorie placuta !