sâmbătă, 19 septembrie 2009

E greu să nu fii paranoic

El și ea s-au cunoscut la o petrecere unde fiecare se dusese fără mare tragere de inimă, îndeplinind mai mult o obligație. Poate tocmai de aceea interesul – altfel probabil neglijabil – trezit de necunoscutul din capătul celălalt al încăperii a căpătat atunci și acolo proporții apreciate retrospectiv ca nejustificate. El și-a îndreptat umerii, ea a început să se joace cu părul și asta a fost. Și-au zâmbit, au intrat în vorbă. La final au plecat împreună acasă, cel mai probabil au băut o sticlă de vin până în zori, resavurând plăcerea de a te dezvălui cuiva necunoscut, această mică, iluzorie ocazie de a te recrea, măcar pentru câteva ore.

S-au revăzut a doua zi, apoi în ziua următoare și noaptea următoare și tot așa câteva luni. Nu cred că a fost iubire ci mai degrabă lipsa altor obiecte ale interesului amoros combinată cu plictis și nevoia unui trup în brațe. Ruptura s-a produs la fel de lin precum întâlnirea. Au încetat să se mai vadă fără ca universul vreunuia să sufere fisuri. Nu s-au mai căutat, perfect sincronizat, cu acordul tacit propriu celor ce nu au nevoie să așeze în cuvinte ceea ce gesturile mici au repetat până atunci. Și multă vreme n-au mai fost unul pentru celălalt decât o amintire inutilă.

Câțiva ani mai târziu viața – de această dată profesională – i-a readus față în față. S-au recunoscut cu un surâs, ea putin jenată de amintirea intimității împărtășite, el oarecum mândru de trecutul amoros comun cu această femeie acum mult mai vizibilă și împlinită. Paralelismul vieților lor a încetat inevitabil. El a început să caute superioritatea prin trimiteri tot mai transparente la un trecut pur fiziologic, ea a cedat impulsului de a se proteja negând că ar fi fost vreodată ceva între ei. Întărâtat, el a început să răspândească relatări amănunțite ale întâlnirilor lor nemijlocite de haine, în vreme ce ea a ripostat numindu-l mincinos și frustrat.

Povestea continuă și n-am habar cum va sfârși. Îmi imaginez două variante: ori se vor părui în piață, ori își vor pierde suflul și vor aștepta ca uitarea să șteargă urmele acestor ieșiri supărătoare. Cert e că e mai bine să fim cu ochii-n patru cu cine ne pupăm. Mâine s-ar putea să ne vedem pe YouTube.

10 comentarii:

Copila blonda spunea...

Uitarea n-are efect asupra urmelor, căci ea se consumă la nivel intern, pe când urmele se manifestă extern şi bântuie...

Unde s-a rupt ceva o dată, iar apoi începi să dai cu cele două capete de jumătăţi prin bălţi, nu mai există nici un super-glue care să ţină...
s-a strâns prea mult noroi.

Părerea mea.

p.s. şi nu cred că lipsa de altceva te împinge în braţele cuiva. Sau dacă e, ăsta e semn de slăbiciune. Şi din câte zici în textul ăsta, amândoi cresc oameni puternici.
Explicaţia stă în circumstanţă. Degeaba sunt oamenii potriviţi, dacă nu sunt la locul şi timpul potrivit.
;)

Eugen Ion spunea...

Vechea discutie cu "barbatul adevarat", cu "idolul femeilor", cu "macho man". Imbecilii de genul asta cred ca a te lauda in public ca ai facut dragoste (ce zic eu dragoste, astia habar nu au de acest cuvant, la ei indragosteala inseamna cand o vad "pe una buna rau")cu o femeie inseamna the ultimate victory of the manless kind. Sentimentul dispare dupa ce tipa nu mai apare 3 zile consecutiv in viata lor - asta in cazul in care au simtit ceva mai mult decat excitatie sexuala - si impotenta lor nu trebuie dezvaluita public. "Barbatii adevarati" sufera de frica viscerala si de aceea ei ataca, ataca, ataca. Desi nu ii intreaba nimeni nimic ei simt nevoia sa se laude cu virilitatea lor si cu multitudinea de cuceriri pe care le au in "palmares"... Redusi la simpla lor utilitate erotica, "barbatii adevarati" nu fac altceva decat sa palavrageasca zi de zi despre imbecilitatea lor. Si o fac convinsi ca ceilalti sunt de-a dreptul incantati de grozaviile lor. In fapt, noi ne amuzam si ne distram copios.


p.s.
recomand ca fata sa recunoasca in cele din urma ca au trait "ceva" impreuna, dar ca nu a reusit niciodata sa simta ceva mai mult decat o mica gadilatura, micimea glandului partenerului fiind de-a dreptul ridicola.

kao spunea...

mda,,,

mie-mi pare greu sa fii paranoic

DPolly spunea...

Nu înţeleg de ce ea a negat fosta lor relaţie, adică "ok, a fost ceva, acum nu mai este" - simplu, concret şi fără alte probleme.

Uneori situaţia se complică fără rost şi aici se va întâmpla la fel.

Food For Depression spunea...

@Copila blonda: urme, neurme, uitarea ar fi asigurat - imi imaginez - mai multa decenta. Mie mi se pare horror, in special pentru el. Ce s-a petrecut intre asternuturi nu trebuie sa depaseasca perimetrul respectiv.

@Eugen Ion: sfatul tau probabil ar fi bun, dar cred ca e cam tarziu pentru ea sa mai dea inapoi...

@kao: te invidiez, cu reusesti? :)

@DPolly: mai, nu stiu, probabil ca putea alege o solutie mai buna. Cred ca a fost un impuls de moment, nu si-a imaginat ca scandalul va lua asemenea amploare.

kao spunea...

eh,da ...
pai dar nu trebuie nimic musamalizat, daca gagiul insista cu destainuirile (altfel da in hartuiala ,fara rost as zice) trebuie pusa problema pe tapet :

da, cu ani in urma am avut un trecut (foarte) romantic comun ,asta-i tot


insa intrebarea e daca intre ei mai e ceva sau doar el isi construieste iluzii din cine stie ce motive,
impresia mea era ca el o mai place si ca ea e putin ocupata

ps- nu se recomanda a se posta acest comentariu, desi personal nu ma deranjeaza cu nimic

Food For Depression spunea...

@kao: nici pe mine nu ma deranjeaza, asa ca de ce nu?

Darael spunea...

Nu e minunat si incantator cum nici unul nu spune adevarul ? Dar ei il mai stiu dupa atata timp ?

copiiiiubirii spunea...

Nu cred ca amintirile si ranile neinchise i-au facut sa fie asa... ci neputinta de a comunica, orgoliul, poate chiar lipsa bunelor maniere. Pana la urma un barbat manierat nu se lauda cu cuceririle sale orice ar fi. Iar o femeie manierata nu minte.

Eugen Ion spunea...

He he, cati barbati manierati mai exista azi??