marți, 22 septembrie 2009

Life's a bitch, and then you die

Din păcate, dacă ți-o iei sistematic peste bot și începând cu o vârstă suficient de fragedă încât mecanismele tale de apărare sufletească sunt doar în fază de proiect, ai șanse considerabile să îți petreci maturitatea în alertă permanentă, cu ochii cât ceapa după probabile noi lovituri. Mângâierea rămâne un deziderat, dar unul tot mai greu realizabil și deși continui să o dorești ea te evită și se refugiază într-un plan pur ipotetic. De la un punct încolo, nici nu-ți mai vine să crezi că ți se pot întâmpla și lucruri bune. Pe nesimțite - și aici perversitatea devine sublimă - te setezi singur pentru eșec, unică experiență pentru care mai ești disponibil. Perspectiva succesului e nefamiliară, incomodă. Profeția este autoîmplinită confirmată. Iar dacă ai cu adevărat ghinion, după ce ai mers pe pilot automat o vreme ți se întâmplă la un film, la o țigară să îți vezi matrița de înfrângeri de pe balcon. E a ta de-acum. Numai că a vedea nu înseamnă și a stăpâni. Ești la fel de înțepenit într-o rutină disfuncțională, poate doar un pic mai lucid, alături de alte miliarde de ființe dezolate care constată că-s defecte. Și-atunci, ce mai rămâne de făcut?

19 comentarii:

lollitta spunea...

de obicei se ajunge la victimizare sau la un fel de martiriu... nu stiu in numele cui...

silly unicorn spunea...

sa te arunci de la balcon? :))) dar daca stai la 1 ca mine - atunci nu-ti ramane decat sa te ridici, sa te scuturi de tarana si s-o iei din loc.

Pe scurt - o schimbare e raspunsul. de viata, de job, de mentalitate... ceva. Usor de zis...

ps
frumos scris. mi-a placut. ;)

Eugen Ion spunea...

Trebuie sa te lupti cu frica, cu esecul, cu neimplinirea, cu tot ce iti sta in cale.
Nu e usor. Calea mai usoara e sa stai si sa contemplezi rutina si infrangerea.
Exemplul meu: eram incredibil de timid. Numai daca se uita o fata la mine ma faceam ca racul. Acum nu mai sunt chiar asa, nu ca m-as fi vindecat total de timiditate.
Eu prefer sa lupt cu oponentii mei, sa dezbat, sa ma conving si sa ii conving, incerc sa nu ma las batut.
Si stii ceva? Merge!

raulnecesar spunea...

foarte frumos spus. dar intrebarea de la final ramane una retorica, pt mine.
se zice ca secretul e sa nu ai asteptari de la nimeni, doar de la tine insuti. as vrea sa-l vad pe ala care reuseste sa se autoprogrameze asa :)

io-n Dushu Tau! spunea...

e mult mai simplu sa nu ai asteptari in ceea ce iti priveste semenii. ti-o iei mai rar peste bot si cu mai putin efect :)

Anonim spunea...

exista o carte de psihilogie (mai curand pop) in care e expusa o idee in genul asta
mi s-a parut interesant atunci
learned optimism

tipul asta (cred ca) introduce un concept nou, learned helplessness, si teoria e cam aceeasi cu ce ai scris tu mai sus
s-au facut si experimente pe animale, caini parca, ma rog erau pusi unii intr-un.. tarc si li se administrau socuri electrice si nu se opreau niciodata, apoi altora li se administrau si socurile se opreau dc animalele reuseau.. ceva, sa zicem sa sara peste un gard si asa mai departe. dupa o vreme cainii din prima serie, unde socurile electrice nu se opreau niciodata, orice ar fi facut.. deveau apatici si nu mai incercau niciodata nimic. traiau cu impresia ca nimic cu poate fi controlat. ceilalti caini reuseau mereu, incercau mereu, pt ca ei avusesera.. norocul sa nimereasca undeva unde li se dadea iluzia ca isi controleaza ... viata

asta mi s-a parut cel mai trist din ce ai scris tu
"începând cu o vârstă suficient de fragedă încât mecanismele tale de apărare sufletească sunt doar în fază de proiect".

well, life suks ;D

Anonim spunea...

a, era o intrebare la sfarsit.

tipul asta ... am uitat cum il chema, psihologul, zicea ca trebuie sa faci terapie ca sa ti se .. extirpe senstimentul ca nimic nu depinde de tine ;D

Evergreen spunea...

Si dupa aia incerci sa nu mai fii asa pesimist. Nu stiu... io-mi revin dupa palemele peste bot...

Anonim spunea...

profetia asta care se autoimplineste se numeste ''pygmalion effect''. si e cam valabila ,din pacate. adica indivizii care sunt laudati au succese ,pe cand cei care sunt demoralizati devin blazati si ,,,,retarzi.
solutia ar fi sa mergi la cauza aia veche care a generat efectul indezirabil si sa indrepti lucrurile ,sa-ti clarifici tie si persoanei aceasta chestiune,

ideal ar fi sa reusesti sa-i demontezi toata sarada cu contraargumente,poate are o viziune eronata despre lume si viata si o frica exacerbata care ,din pacate ,s-a rasfrant asupra ta si toate te-au marcat negativ,desi cred ca nu asta fusese intentia ,odinioara

stimulul ,asta e cheia,ca nu-mi venea

Food For Depression spunea...

lollitta: exact, foarte bine spus. ridicol, nu?

silly unicorn: LOL, asta e sugestia ta? Concluzia insa mi se pare foarte buna, cum ar zice Alanis Morissette "the only way out is through". Multumesc pentru feedback.

Eugen: yap, fighting is the answer! Bravo tie.

raulnecesar: multumesc si tie. Sa nu ai asteptari adica nici pozitive nici negative?? :)

io-n Dushul Tau!: zici? da' oricum e cam greu sa n-ai asteptari.

Anonim: learned helplessness mi se pare o sinteza minunata a ceea ce am avut in minte. I'll look that book up.

Evergreen: cuvantul cheie e "incerci", cred :)

raulnecesar spunea...

da, ideea e sa sa fii constant detasat.
dar mie nu-mi place, asa ca ma bucur la maximum si de distractii si de depresii :)

Anonim spunea...

Poti sa o descarci de aici dc nu o gasesti

http://avaxhome.ws/ebooks/Learned_Optimism.html

a fost tradusa si in romana, a aparut la humanitas

Anonim spunea...

(e gratuit, dc astepti cele.. 60 de secunde la care te supun :P )

Eugen Ion spunea...

Stiti ce imi place?
Ca FFD a adunat aici un grup de oameni simtitori si foarte faini, care sunt gata sa dezbata mizeria umana imediat si care sunt gata sa intinda o mana - a se citi a da un sfat - oricarui om care cer acest lucru. FFD a adunat cititori de o anumita factura, care rezoneaza la anumite subiecte, nu la orice subiect...
Nu am acum inspiratia sa va povestesc tot ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce e evident cred pentru toata lumea, dar e clar cred ce vreau s ava zic.
10X FFD.
Ti-am mai spus, tristetile tale nu sunt tristeti grave, sunt mai degraba tristeti poetice. De aia si urmaresc atat de asiduu acest blog, caci gasesc multa poezie in ceea ce scrii...

Food For Depression spunea...

@Eugen: you are so sweet! (virtual hug :) )
Sa stii ca si eu ma gandeam zilele trecute si sunt foarte mandra din pricina asta!

nu stiam ca pot sa modific asta spunea...

Sa asculti tiger lillies...merge pt depression si au si o melodie care se numeste chiar life's a bitch.
Ce mai ramane de facut ?
Pai m-am hotarat sa devin prost,insensibil,cretin.Daca iti petreci maturitatea in stare de alerta permanenta,sinuciderea e la fel de departe de tine ca si sexul,si nu e niciodata o varianta reala...ar mai fi ironia,autoironia,hazul de necaz asa incat sa eviti fatalismul prin superficialitate.Daca esti credinicios e si mai usor pentru ca : Life's a bitch and then you die and go to..heaven !
Daca nu esti credincios si daca nici una din variantele de mai sus nu iti iese atunci te prefaci ca traiesti mai departe ,ca un pinocchio cu rinoplastie.
In rest,ce mai faci esti bine ?
Citeam "Patul lui procust" si mi-am amintit de tine si de blogul asta...oare de ce ?

Food For Depression spunea...

@nu stiam...: o sa incerc si tiger lillies. Mi-a placut imaginea lui pinocchio operat :)
Asta cu patul lui procust hit a spot...

nu stiam ca pot sa modific asta spunea...

sa nu uiti de tiger lillies :)

Food For Depression spunea...

nu uit. iti zid dupa cum mi s-a parut ;)