marți, 8 septembrie 2009

Is this pain that I'm feeling?

Azi filosofăm.

Cineva care mi-e tare drag mi-a spus recent un mare adevăr, genul ăla justețe care se impune de la sine și a cărui autenticitate o intuiești instinctiv înainte ca mintea să aibă timp să scormonească după argumente. Ca la puzzle, dacă vreți. Piesa intră într-un locșor care i se potrivește perfect și brusc poza se schimbă. Nu sunt niciodată pregătită când se mai întâmplă ca cineva, între o bere și-o salată asortată, să scape diamantul din gură. El (diamantul) cade pe masă, eu mă holbez perplexă la el, el se uită impasibil înapoi spre mine. Poate pe moment mă fac că plouă, dar pe urmă mă întorc la chestiune ca un bulimic la frigider.

Suspansul fiind creat, să trecem la dezvăluiri, dară. Zice interlocutorul meu, fără niciun fel de preaviz: a-ți face griji nu este echivalent cu a iubi. Mie-mi cade lingura la loc în ciorbă, dar mă prefac că de sălbatică ce sunt. Blank total, replica întârzie. A acționa înseamnă iubire, încheie simplu și rotund partenerul meu de conversație.

Eu, bujbe, bâigui ceva a laudă și aprobare. Revelație, artificii (în mintea mea). Foarte tare! Cât de aplicabil în cazul meu și a atâtor altora! Cel mai scurt drum între A si B e linia dreaptă, punct. Dacă iubești pe cineva care trece printr-o situație dificilă, nu ajută deloc să-ți smulgi părul din cap. Asta facem fie pentru public (pe principiul „ia te uită cât sufăr, trebuie că asta e dovadă de iubire”), fie pentru sine („mă zbat sufletește, deci fac ceva, deci ajut cum pot și știu, deci nu mai am obligația de a face și altceva”). Perpelirea asta e complet sterilă și împuținează energia care ar putea fi investită în direcții real productive. În schimb dacă iubești cu adevărat, celălalt devine mai important decât înghețata mâncată în fața televizorului. Pentru celălalt îți ieși din matcă, te reverși pe tărâmuri necunoscute, îți depășești zona de siguranță și confort. Te ridici de pe canapea și ieși din casă. Acționezi.

Atât de simplu și frumos.

9 comentarii:

Anonim spunea...

eu nu pot savura inghetata sau altceva in fata televizorului , oricum apelez rar la el, si ma exaspereaza petele alimentare cu atat mai mult.nici la cinema nu ma blindez cu popcorn etc

da,consider ca actiunea e constructiva in orice context si constelatia de diverse presupuneri dezorganizeaza total, dar tine nu doar de mobilul ei( al actiunii,evident) ci cu precadere depinde de individ. imi plac la nebunie personajele cu initiativa, care combat si aduc argumente,
stii, pana la urma succesul apartine curajosului.
poate fi si dovada de iubire-caz
particular ''amore mio'#,daca tu vrei,dar si de umanitate, spirit civic sau spirit de fronda

Baudolino spunea...

Atît de simplu şi frumos şi imposibil. Şi gelozia, şi frustrarea, şi îngrijorarea, şi - sunt convins că ştii - mult e alte lucruri sunt corolare ale iubirii. Cînd iubeşti, eşti activ, îngrijorat, gelos, pasiv, mundan, conceptualist, patetic (nu în sensul anglofon, dar şi atunci, adică ridicol, rizibil), iar o iubire adevărată te face să răstorini munţii şi să te te iei de coarne cu orice taur ca să-l/s-o faci fericită. Poţi iubi calmînd, negociind, temperînd, astfel încît pasiunea, care e ca o baterie - deci se consumă - să ţină cît mai mult.

Eugen Ion spunea...

Asa e, iubirea declarata dar niciodata sustinuta in fapte este seaca si neadevarata.

Degeaba spunem ca Il iubim pe Dumnezeu daca niciodata nu Ii aratam asta prin faptele noastre din fiecare zi.

lollitta spunea...

o! da! mie de aia mi-e dor de timpurile alea cand iubeam! pentru mine nu-s niciodata in stare sa fac nimic, pentru ca stiu bine ca ori cu, ori fara lucrul respectiv e cam aceeasi treaba.

literelibere spunea...

mda, iubirea. suntem pana la capat victimele acestei iluzii...

Eugen Ion spunea...

Lollitta, e atat de trist ceea ce ne spui... :(

Eu gasesc aproape zilnic motive sa ma reindragostesc de iubita mea. Chiar si dupa momentele mai placute tot o gasesc frumusica.

Sa fie oare vina noastra, a baietilor?

Anca spunea...

@Eugen Ion, cum adica "Chiar si dupa momentele mai placute tot o gasesc frumusica."

FFD, mie imi place interlocutorul tau. Logic si realist.

Andreea spunea...

Daca interlocutorul este barbat sub 35 de ani cred ca merita o medalie :)

Food For Depression spunea...

Barbat, la 34 de ani, asa ca se califica la limita :):)
Mda, asa m-am gandit si eu.