Există încă lucruri frumoase și delicate, dantele de mătase gestuale care mai reușesc să se strecoare prin nebunia grosolană a cotidianului. Sunt detalii de demult care își găsesc în mod neașteptat drum spre prezent, amintitindu-mi de vremurile în care eleganța și politețea erau la mare rang.
Ce poate fi mai delicat, mai atent decât să trimiți o scrisoare de mulțumire prin poșta obișnuită nu e-mail, pe care o semnezi cu stiloul și nu cu oribilul pix, dominator nemilos al ultimilor 20 de ani? Cine mai are astazi timp și ochi pentru asemenea amănunte?
Fiind martora unui astfel de gest desprins parcă dintr-un alt secol, mi-a crescut inima precum o pâine albă și am topit un zâmbet larg, admirativ și cald în ciorba esențelor tari a zilei curente.
Un comentariu:
Stilou am, dar nu am mai trimis o scrisoare prin posta de 12 ani, de cand eram in aramata...
Trimiteți un comentariu