Experiența mi-a arătat că unele persoane au niște fețe care cer prin sine bătaie. Nu e cazul să vorbească, cu atât mai puțin să mi se adreseze direct. E suficient să le privesc câteva minute ca să mă apuce o dorință viscerală de-a le pocni. Intensitatea trăirii este variabilă. Unora dintre reprezentanții acestei categorii nesuferite le-aș da numai o pereche de palme. Pe alții i-aș bate până aș obosi, după care mi-aș trage sufletul și aș lua-o de la capăt.
Multă vreme mi-a fost imposibil să înțeleg ce este ceea ce mă irită atât de tare și atât de repede în privința lor. Vorbesc de oameni din viața publică pe care nu pot pretinde că îi cunosc cu adevărat, foști colegi de serviciu pe care i-am privit cu scepticism din prima lor zi de muncă, necunoscuți cu care am de-a face accidental. Pe toți i-aș cârpi fără să mă gândesc de două ori. O vreme m-am învinuit pe tema asta, crezând că sunt lipsită de toleranță și empatie. Rea. M-am crezut mărginită, îndemnându-mă să mă concentrez pe părțile bune ale respectivului (el sau ea), pentru că – nu-i așa? - fiecare dintre noi are ceva bun în el (măcar un 2-3%!) și nimeni nu e mânat doar de dispreț, prostie sau răutate.
Greșit! Acum sunt convinsă că ostilitatea pe care mi-o inspiră aproape instinctiv unele persoane se datorează unei procesări subconștiente, extrem de rapidă și eficace, a unor semnale subtile dar limpezi. Privirea sticloasă și goală, direcția ei, rânjetul mascat aduc de fapt mărturii cu privire la adevăratele gânduri și intenții ale celui din fața noastră.
Da, toți avem ceva bun în noi și este socialmente sănătos să păstrăm asta în minte. Din punct de vedere individual însă este și mai sănătos să recunoaștem lupii înveșmântați în piei de oi și cum îi zărim să le ardem una după cum merită. De altfel, bătaia e ruptă din rai, nu-i așa?
6 comentarii:
Nu e crestineste sa dai pumni, crestineste e sa-ti iubesti aproapele. Dupa parerea mea e doar o reactie chimica, sunt niste substante (feromoni) biologic activi, aruncati in aer de cei carora vrei sa le tragi pumni, feromoni pe care organismul tau ii respinge.
S-ar putea sa palmuiesti omul care poate sa te ajute cel mai mult in viata.
Se poate sa palmuiesti pe cel care in caz de nevoie ti-ar dona sange, celule stem sau o bucata de ficat.
Te-ai gandit ca si invers merge "teoria lupilor", ca cei mai buni lupi arata minunat si te fac sa te indragostesti de ei ?
Intrebari, provocari....
@Dorian: e posibil ca reactia chimica sa explice macar o parte din situatii, dar ce te faci cu cazurile TV gen Andreea Banica?
@Darael: nu m-am gandit.... ai dreptate... o sa mai reflectez la argumentele tale...
"Bătaia e ruptă din"...mă-sa! E cea mai românească şi mai stupidă zicală vehiculată în ţara asta! Pe lângă ea: mai rău să nu fie, bine-i şi aşa...
Nu e ruptă din nici un rai bătaia! Te rog.
Fă un exerciţiu şi imaginează-ţi (un lucru foarte plauzibil, de altfel) că eşti CHIAR TU în situaţia celor pe care simţi nevoia să-i pocneşti. Gâmdeşte-te că unii devin nesuferiţi pentru că-s interiorizaţi şi timizi, reacţionând la suprafaţă exact pe dos, contrar firii lor adevărate.
Toţi ne dorim, la un moment dat, să pocnim pe cineva. Nu înseamnă că facem, însă, şi manifeste pe tema asta. Mă închipui nou sosit în biroul tău. Poate că o greşeală mică de debut, pasul cu stângul, mă vor face antipatic ţie. Cum crezi că m-aş simţi să mă tratezi cu ostilitate din cauza acelei mici scăpări iniţiale?!
Sunt de acord cu tine că sunt persoane care cer palme și mi s-a confirmat în timp că intuiția mea chiar funcționează. Dar, mă rog, nu la modul fizic. Eu cred că alea morale sunt mai eficiente. Sunt o persoană foarte răbdătoare, dar când s-a umplut paharul reacționez și atac la punctul slab. Nu cred că aici e vorba de taxat pe cineva la prima greșeală, e vorba de comportamente cu care simțim din start că suntem incompatibili.
Învățătura creștină cu ”întoarce și obrazul celălalt” are o limită pe care ortodoxia noastră uită să ne-o amintească. Iisus a luat bățul și i-a alungat pe negustorii din Templu ...
Ba cu Andreea Banica ai dreptate
Trimiteți un comentariu