Azi este exagerat de cald, caracterizează situația o domnișoară vorbăreață în compania căreia călătoresc prin forța împrejurărilor astăzi. Și eu simt că mă lichefiez sub soarele arogant care-și aruncă lamele fierbinți cu nepăsare. Asfaltul se încinge, ca de obicei mintea îmi fuge aiurea și sunt tentată să sparg un ou pe caldarâm ca-n filme, pentru a verifica dacă se coagulează. Bitumul înmuiat îmi memorează pașii, pare dispus să mă-nghită precum nisipurile mișcătoare sau ca o plantă carnivoră, unul din multele mele coșmaruri infantile. Străzile sunt aproape pustii, numai un pui de vrabie căzut din cuib și despicat își arată fără pic de pudoare trecătorilor vintrele însângerate. Copii se stropesc în fața blocurilor cu apă din peturi fără capac, țipă și râd. Sunt încă îngrozitor de tineri.
Toți cădem din cuib cândva, pur si simplu stă în firea lucrurilor să se întâmple și e o simplă chestiune de hazard cât timp îl desparte pe fiecare de pasul gigantic care urmează să îl facă abțibild. Atâta vreme cât mai știi că aripa e aripă și ciocul cioc, ești încă în categoria puilor norocoși.
Azi e curios de cald, curios de înnorat și de imobil totul înăuntrul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu