Manifest contra liftierelor

Ieșitul din casă echivalează în România cu o aventură. Orice se poate întâmpla, în special în jungla manelizată a capitalei, unde înveți de mic că adaptarea înseamnă răbdare, inovație, umor. La noi poți intra oricând în contact cu secvențe din alte secole sau lumi, cu un farmec aparte. Spre exemplu, cu liftierele.

Istoria apariției lor ca specie mi-e necunoscută, admit. Poate știind-o, le-aș înțelege mai bine conduita, aș ghici pârghiile pe care trebuie să le acționez pentru a comunica cu ele. Dar Wikipedia nu știe, așa că sunt pradă ușoară pentru aceste femei călite în meserie.

Nu pot decât să-mi imaginez, să speculez. Probabil că pe vremuri oamenii se încăierau în lifturi, copiii nesupravegheați se jucau cu butoanele până le blocau, așa că o minte înțeleaptă a decis: să luăm cele mai nesimțite scârbe pe care le putem găsi și să le dăm de lucru.

Știrea s-a răspândit cu repeziciune în rândul tuturor scandalagioaicelor încruntate, veșnic amorsate, cu replici răutăcioase mereu gata pe vârful limbii. Lipsite probabil de alte surse de venit mizer dar prea leneșe ca să facă altceva pentru un trai mai bun, clonțoasele au răspuns apelului și și-au preluat posturile strategice. Exponate spectaculoase pot fi în continuare observate în biotopul lor practic necontaminat de contemporaneitate, în special în institutii de stat cu trafic mare de vizitatori unde au ocazia de a juca tontoroiul pe nervii a mii de persoane în fiecare zi.

Vizitatorii din viitor (dupa Ungaria înspre vest) care observă o femeie revărsată pe un scaun în lift pot crede poate ca aceasta este o persoană suferindă care își caută un sprijin până la destinația dorită. Greșit! Macramé-ul din poală, sticla de plastic din colț cu etichetă scorojită și plină cu apă, halatul de molton scămoșat și mai ales privirea superior-batjocoritoare cu care măsoară din cap până-n picioare toate persoanele din raza lor vizuală sunt indicii suficiente pentru a fi siguri că se află față în față cu unul dintre ultimele exemplare ale acestei veritabile caste profesionale.

Liftierele sunt persoane agresive, probabil având nevoie de această abilitate întru performarea optimă a jobului lor complex, care numai pentru neinițiați pare a se limita la apăsatul pe butoane. Ele organizează personalul auxiliar, triază călătorii, dau lecții de viață și comportament în spațiul lor sacru, liftul. Liftierele sunt persoane importante, pătrunse de caracterul vital al misiunii lor pe pământ și au o atitudine care ar reprezenta o lecție de statură morală și pentru un neurochirurg. De altfel, liftierele subliniază importanța rolului pe care îl joacă în cadrul mecanismul cosmic mai larg cu orice prilej, fie unul oferit accidental de amărâții din lift, fie creat de ele special în acest scop.

Așa că după ce ai așteptat 15 minute mila unei liftiere să își facă naibii datoria și să te petreacă cele 10 etaje pe care trebuie să le urci a treia oară pe ziua respectivă și nu te mai țin plămânii la alt sprint pe scări, după ce îți inghiți replica în fața disprețului cu care ești informat că nu poți urca acum ci trebuie s-o aștepți să ducă mai întâi pe naiba-știe-cine-și-de-ce-are-prioritate-în-lumea-ei, atunci nu-ți mai rămâne decât un sigur lucru de făcut. Odată ajuns la destinație, aștepți ca ușile să se închidă și liftul să o ia din loc ca tu să începi să bați cu toată puterea cu o cheie în ușa metalică, neîntrerupt până simți că ai amorțit. Ecourile urletelor isterice pe care le receptezi prin puțul liftului vin ca un adevărat balsam care anulează toată enervarea de mai devreme și care îți permite să te învârtești pe călcâie din nou proaspăt, gata de următorul război ridicol pe care aproape sigur ziua ți-l va aduce.