luni, 8 iunie 2009

Rușine și lehamite

În lumea strâmbă în care m-am născut naturalețea s-a transformat în excentricitate, ofensă chiar adusă majorității care supraviețuiește cameleonic. Învățăm din timp că adevărul se plătește, că rețeta succesului cuprinde controlul până la extincție al spontaneității (mama tuturor gafelor), așa că adulți fiind suntem puși în încurcătură în fața celor care încă n-au uitat să fie ei.

Prea multe reguli, prea multe false modele, prea multe scopuri ce ne sunt de fapt străine, plastic pretutindeni și credem că ne salvăm închizându-ne sub un chepeng, astfel încât esența noastră devine buruiană ițită prin plesniturile asfaltului.

Sunt o naivă anacronică și neadaptată plictisită de sfaturile nesolicitate ale mediocrității, încăpățânată și însingurată, cu acces la internet. Viața ar putea fi atât de simplă și frumoasă.

3 comentarii:

lollitta spunea...

viata poate fi simpla numai atunci cand o traiesti singur. numai ca atunci nu mai este frumoasa...

Audrey spunea...

Ma recunosc si eu in ultimul paragraf.
Nu stiu insa daca viata ar putea fi simpla...sau poate ca e simpla, dar o complicam noi, o nuantam, ne stabilim tot felul de obiective cretine si de standarde inutile...oricum e o lipsa totala de sens si eu, cel putin, nu reusesc sa-mi inlatur senzatia de inutilitate...

Eugen Ion spunea...

"Viata ar putea fi"...
Viata este!
Uneori e incredibil sa afli cata influenta pot avea cei din jur asupra unei persoane.