vineri, 19 iunie 2009

Privitul înapoi și pasul înainte

Sunt mulțumită, fac progrese.

Când eram mai tânără vorbeam foarte mult. Mă explicam, propuneam, analizam, apăram. Puneam suflet, luam foc, credeam că toate zbaterile astea au o finalitate. Ha! Îmi raceam gura de pomană. Acum aș mângâia cu duioșie adolescenta întârziată și naivă de atunci.

În ultimul an am exersat tăcerea (=abținerea) și în sfârșit o fac fără să mai am senzația unei pierderi. Mai am de lucrat și la expresia facială - a doua etapă în acest mic proiect de dezvoltare personală - după care sunt gata de „integrare”. Mamă, ce urăsc cuvântul ăsta.

În fine, vești bune. Pași mici pentru Univers, dar enormi pentru mine.

Înainte eram atât de convinsă că lumea se poate schimba încât nu suportam pierderea niciunei ocazii de a expune convingeri și argumente. Acum mi-e atât de clar că șansele ca ceilalți să se schimbe sunt atât de mici, încât efortul de a deschide gura mi se pare copleșitor prin inutilitatea sa.

Nu-i poți schimba pe ceilalți, nu poți să te schimbi decât pe tine. O lecție greu de învățat, mai ales pentru o femeie :).

Prefer să cred că devin un om mai bun, chiar dacă nu mai tolerant.

Adevărul e că nici nu-mi propun să devin tolerantă (alt cuvânt pe care îl detest), așa cum nu-mi propun să renunț la cuvintele tari sau să nu mai judec lumea. După mine astea-s prostii imense, scuze lașe scornite de fricoși și nehotărâți cronici. Scopul meu e să-mi țin gura dar să-mi păstrez acuitatea. Să-mi pun cuvertura-n cap.

Înseamnă asta și mai multă singurătate? Probabil. And that is OK. În circul cotidian sar de la trapez cu mâinile întinse dar prind tot mai rar conexiunea cu celălalt. De azi mă împrietenesc cu plasa și fac acrobații solo.

4 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

Mda, ai mare dreptate, insa cu un caveat.
Buddha a gandit ca tine dupa iluminare: si-a zis "ce sa-mi racesc io gura de pomana cu astia". Insa, cand cineva chiar voia sa invete ceva si ii cerea sfatul ori invatatura, vorbea si vorbea bine.
Nu poti schimba oamenii ca asa vrei tu. Poti sa dai un impuls celor care vor ei si iti cer ajutorul.
In rest, tacerea e de aur.

DPolly spunea...

Nu ţi-am mai citit nicio postare , dar parcă vine ca după postarea mea de azi ...şi nah... ştiu că vor veni şi alte vremuri ...cică mai bune ,nu?

Food For Depression spunea...

@Vasile Andreica: paralela cu Buddha ma onoreaza, dar nu cred ca o merit :) Oricum, retin ideea, o sa spun lucrurilor pe nume dar numai cand sunt intrebata.

@DPolly: n-am nicio indoiala.

bl000g spunea...

Bun venit in grupul de prieteni ai plasei..