E ciudat cât de greu mi-e uneori să scriu. Cu cât mi-e mai greu, cu atât ideea de a scrie mă întărâtă mai tare. Dar trebuie s-o fac; după cum spuneam și cu altă ocazie, uneori numai așa dau sens unei zile.
Așadar, să dam sens, în cel mai pur stil Viktor Frankl.
Îmi amintesc periodic de foști iubiți, genul de amintire incomodă provocată de o poveste sfârșită prost pentru mine. Fac ordine în bibliotecă și dau de o carte primită de la unul dintre ei. Sau. Mănânc cireșe și nu mă pot împiedica să nu-mi aduc aminte de hamacul de acum opt ani dintre pomi. Dispoziția mea e compromisă.
Mă consider o persoană destul de evoluată și echilibrată. Dumnezeu știe că încerc din greu să fiu așa. Și totuși, cu unele lucruri nu mă împac. Peste altele refuz să trec. Să dai speranță unui om numai ca apoi să tai în carne vie, uite asta e de neiertat. In my book, that is.
Visez la dulcea răzbunare. Nu m-am răzbunat niciodată, dar nici nu mi-am mai dorit așa ceva vreme de opt ani până acum. Cum, nu știu exact, dar visele nu cer detalii.
5 comentarii:
Trista, sau doar pusa pe fapte de razbunare?
Morcovita numai. Ma alint si eu...
in loc de razbunare, care doar aduce amaraciune si ingreuneaza, mai bine arunci in urma o privire recuperativa,afectuos detasata, focalizata pe ceea ce a fost bine si frumos, cu siguranta a fost...(asta e un sfat)
Hmmm, se intampla un fenomen ciudat in ceea ce priveste blogul tau: abia astept sa citesc ce vei scrie pentru ca apoi sa incerc sa iti mai "indulcesc" postarea cu putin din optimismul mau. Cred ca e destul de ciudat...
In alta ordine de idei, interesant este sa reusesti sa privesti in urma impacata cu ceea ce a fost, gandindu-te ca tu ai facut absolut tot ce ai putut ca totul sa mearga bine. Daca ai facut asa dar lucrurile nu au evoluat cum ai vrut, nu te mai razbuna, oamenii aia nu merita atata atentie din partea ta.
@Delaskela: incerc, incerc...
@Eugen Ion: that's sweet! Deci blogul meu scoate ce e mai bun in oameni :)
Trimiteți un comentariu