Ai remarcat că există persoane pentru care viața este o succesiune de drame, mai mici sau mai mari, toate insă ineluctibile, epuizante, exasperante, gălăgioase și obositoare – in special pentru nevinovații din jur? Și eu. Mici aranjamente, telefoane de dat, propuneri de facut, scuze de invocat se transformă în tot atâția declanșatori de scenarii catastrofale, dileme etice paralizante, suspense chinuitor ce frange mâini neputincioase si țigări fumate nervos.
Mister pentru mine de ce unele persoane nu își conservă energia întru scopuri mai practice ci par să prefere această agitație continuă, cântăreală nesfârșită de pe un picior pe altul. Ți-e greu? N-ai chef? Ai vrea ca viața să fie o croazieră de lux? Newsflash: toată lumea simte la fel. Diferența este însă că, odată cu depășirea vârstei mentale de 15 ani, persoanele mature și echilibrate (ha!) înțeleg, acceptă și adoptă un principiu simplu, care ulterior se dovedește de mare ajutor în viața printre semeni: mai taci și fă în schimb ceva. Ceva, orice, spre binele tău și al celor din jur. Lamentările din orice nimic întind nervii celorlalți, într-o lume oricum suficient de tensionată.
Oare de ce sunt oamenii incapabili să facă față onorabil adevărului? Aș vrea să pot spune exact ce-am scris aici tuturor celor cu care am de-a face și care mă ucid în chinuri cu învârtitul lor în jurul cozii. Mai ales unora le-as spune exact asta, pentru ca țin la ei și știu că pot mai mult. Dar tac și scriu, pentru că azi nu mai pot o nouă dramă.
Un comentariu:
Exista 2 atitudini: una in care alegi sa ii lasi pe oameii astia sa isi vada de treaba lor (ceea ce recomand si - mai nou - fac si eu) si a 2-a in care incerci sa le expui punctul tau de vedere, incerci sa ii ajuti, sa le intinzi o mana.
Daca esti suficient de puternica si daca ai timp si rabdare sa formezi mentalitati si atitudini rezultatele pot fi unele surprinzatoare. Numai ca sacrificiul uneori pur si simplu nu merita...
Trimiteți un comentariu