luni, 29 iunie 2009

Perspectivă feminină asupra căsătoriei, sau cum o dai tot prost iese

Am și eu o întrebare: ce mama naibii vor bărbații? Vorbesc serios. Ce-ar fi ca jumătatea mai musculoasă a speciei să se gândească pe bune și să ne zică și nouă, chinuitelor femei?

Scărpinându-mă în creștet și punând lucrurile cap la cap, eu aș zice momentan așa:
Băieții cresc. Printr-un miraculos, fascinant joc al hazardului unii dintre băiețeii de ieri reușesc chiar să devină bărbații de mâine. Restul capătă doar mașină, burtă și chelie, dar nimeni nu-i perfect și slavă Cerului sunt și infantile gârlă, așa că până la urmă toți avem șanse reale de a găsi pe cineva potrivit, indiferent cât de șui sau de neterminați am fi.

Fără a ține seama de finalitatea ultimă a tonelor de șnițele cu cartofi prăjiți consumate de un bărbat obișnuit pe parcursul dezvoltării sale fizice și mentale, există un șlagăr pe care acesta îl ascultă constant, de mic: femeile au un singur scop, și-anume să pună gheara pe-un fraier. Îmi imaginez că totul debutează cu mama superprotectivă a infantului care privește retrospectiv, trage concluziile propriei experiențe și hotărăște să-și protejeze odrasla de haina care într-o zi îi va strica odorul. Mă rog, îmi dau și eu cu părerea.

Băiatul/Bărbatul ajunge astfel la o vârstă când hormonii și anturajul îl presează să-și caute pereche, numai că el este deja programat ontogenetic să fie într-o permanentă gardă față de sexul opus și oricum, să se aștepte la ce e mai rău. Pe parcursul anilor de încercări mai mult sau mai puțin fericite de a-și găsi o spălătoreasă stabilă și gratis de cămăși și ciorapi pe restul vieții, bărbatul poate avea reacții (numai aparent) bizare. Lansezi o idee pentru viitoarea vacanță? Wow, ia-o mai încet. Zâmbești unui copil pe stradă? Las' ca știu eu, de-abia aștepți să-mi torni un copil. Îți place să gătești? Nimic întâmplător în asta.

Ca reacție, femeile se retrag ca melcii în cochilie și încep să rumege ideea măritișului, dacă nu o făcuseră deja.

Eh, asta este ceea ce se-ntâmplă de obicei, numai că viața tinde să ne ia prin surprindere. Spre șocul lor, unii bărbați care abia și-au făcut curajul necesar să facă pasul spre onorabilitate sunt informați de partenera lor că ea nu vrea să se mărite. Variantă nemaiîntrevăzută până atunci: pentru unele femei scopul lor în viață (atunci când se întâmplă să fie conturat) e cu totul independent de Oficiul Stării Civile, ba mai mult, dacă ar fi după ele, s-ar lipsi cu totul de procedura amintită. Scandalos, abracadabrant! Fie că părinții au divorțat (eventual urât), fie că vor să fie altfel sau pur și simplu au analizat beneficii vs. obligații și li se pare mai simplu așa, uite că în ciuda așteptărilor mai există și femei care sfidează involuntar cutumele și și-ar dori să continue o relație în absența binecuvântării instituțiilor statului, urmată de îmbuibarea aferentă colectivă și obligatorie.

Dacă vă gândiți că femeia din a doua categorie se bucură de mai mult succes, mai gândiți-vă odată. Bărbații privesc cu mare suspiciune un asemenea specimen, clatină din cap neconvinși de orice argumentație, rezolvând în cele din urmă dilema în termeni accesibili și pentru ei: nu-l iubește, bă, pe fraier! Nu că altfel ar fi de părere că iubirea le mână pe femei la altar, dar asta e altă mâncare de pește.

Recapitulând, o femeie care își dorește să se mărite e o disperată periculoasă, una care nu vrea să se mărite e o dubioasă fără sentimente. Cum ar spune un amic pățit, „femeile nu e oameni”.

Am o vagă bănuială că răspunsul la întrebarea mea e simplu: habar n-au.

7 comentarii:

Eugen Ion spunea...

Interesanta intrebare. Pot spune ce vreau eu - daca intereseaza pe cineva - dar asta nu cred ca poate raspunde intrebarii tale in totalitate. Tin sa fac o precizare, utila poate, demersului tau: nu toti barbatii vor acelasi lucru si - foarte important - nu toti posesorii de penis pe care i-ai intalnit sunt barbati... Cel putin conform unor standarde pe care mi le-am impus la scrierea acestei definitii ("Barbat").
Cred ca un prim pas pe care e util a-l face cel/cea care doreste sa se lamureasca de o chestie, este sa incerce sa lasa preconceptiile deoparte si sa judece ca un om de stiinta. A se citi "cat se poate de obiectiv, fara preconceptii".
Nu toti barbatii/baietii au o traiectorie de genul cartofi prajiti - fotbal - chelie - burta - femei (...) - bere - prieteni. Puteam continua o gramada aici, dar si asa postarea asta e enervant de lunga...
Daca vrei sa incercam sa ne lamurim unul pe altul in aceasta dilema, ma ofer sa purtam un dialog aici pe blogul tau sau oriunde altundeva, sau de ce nu chiar sa polemizam daca avem opinii contrare.

Doar sa imi spui, eu sunt mare amator de dezbatere. :)

Mircea Popescu spunea...

Delicioasa naivitate, sa abordezi problemele cuplului in termeni rationali.

Anonim spunea...

Eu vreau o femeie cu care sa traiesc toata viata si sa nu ne casatorim. Faza cu casatoria e mai mult o constrangere sociala, eu ii consider ipocriti pe aia care se casatoresc religios desi n-au nici o treaba cu biserica in viata de zi cu zi, deci cum s-ar zice totul pleaca de la o MINCIUNA

Food For Depression spunea...

@Mircea Popescu: pai si-atunci cum procedam? :)

@Anonim: si eu cred ca majoritatea casatoriilor sunt bazate pe minciuna, egoism, interese materiale, teama de gura targului s.a.m.d.

Eugen Ion spunea...

Pai eu gandeam - draga domnule Popescu - ca tocmai lipsa ratiunii duce la stricaciunea unei casatorii...
Desigur, e doar o opinie, putem discuta pe aceasta tema.

eu spunea...

eu vreau sa ma marit de 3 ori

domnisoaraT spunea...

Foarte tricky. Am patit si eu ca n-a fost bine nici cand am zis ca nu vreau sa ma casatoresc, nici cand am zis ca as vrea o relatie mai profunda (care sa duca pe alte culmi existentiale...). Asa ca renunt la ambele variante si nu mai raspund deloc :|